Doina Roman: Pragul

(ghidul cititorului de fantastic)

de Oliviu Crâznic

Doina Roman este poetă (Maestrul și jumătate lebădă, 2014, coautor Gabriel Gherbăluță) și romancieră (după cum se va vedea în cele care urmează).

Raportat la teoria literară, Pragul ([Vol. 1,] 2014; Vol. 2: Umbra martor, 2015; [Vol. 3, în pregătire] – Editura Tracus Arte) aparține stilului funcţional beletristic, curentelor literare transumanist/postumanist, categoriei estetice a fantasticului, genului literar epic, speciei literare (din punct de vedere formal și, respectiv, tematic) a romanului neofantastic (a nu se confunda romanul împărțit în mai multe volume cu subiect unic, scrise în baza unei rezoluțiuni auctoriale unice, cu trilogia romanescă, tetralogia romanescă, ciclul romanesc etc., constituite din romane cu subiecte diferite, scrise în baza unor rezoluțiuni auctoriale diferite), subspeciei literare a neofantasticului histrionic (futurist).

Din punct de vedere al literaturii comparate, romanul Doinei Roman poate fi asociat (într-o oarecare măsură) unor opere literare precum Alice în Țara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland; Lewis Carroll, 1865) sau ciclului romanesc Lumea Disc (Discworld; Terry Pratchett, 1983-2015).

Subiectul romanului urmărește destinul unei fantastice lumi viitoare, zugrăvite cu har și cu haz, în cadrul căreia personaje pitorești și picarești își dispută sentimente (în primul volum) și minți (în cel de al doilea volum) aflate inițial în posesia temuților colectori, dar scăpate de sub control în urma unor evenimente declanșate de lupta pentru putere a diverselor clanuri.

Imaginarul Doinei Roman împletește în mod fericit umorul cu aventura și cu erotismul – conturând, deseori, sub masca burlescului, contrastante valențe simbolice. Protagoniștii sunt memorabili, perfect încadrați în decorul elaborat și exotic pe care îl populează, pe care îl definesc și pe care îl reprezintă: altruista și îndrăgostita vindecătoare Lia, hotărâta și experimentata katenă Kat, fostul legionar Algar (plecat în căutarea iubirii și descoperind eroismul), kraborul scindat Crius (dedicat, înainte de toate, muncii sale de coordonator al forțelor de ordine), simpaticul și subteranul pui de krâc Neell, hoțul metamorf Pisică, pofticiosul fiu de colector Blati (alias „Slăninuță”), onorabilii dragoni Șarkan și Gri Mătase ș.a.

Mai puțin fericită se dovedește decizia auctorială de a înlocui, pe alocuri, registrele lingvistice argotic/colocvial/familiar cu registrul lingvistic trivial; de asemenea, prezența categoriei estetice a absurdului (sporadică, în primul volum, constantă, în cel de al doilea volum) în economia operei diminuează efectele asigurate de prezența (dominantă) a categoriei estetice a fantasticului, riscând să plaseze romanul, preponderent, în aria de interes a cititorilor tineri.

Din punct de vedere editorial, remarcăm hârtia de calitate superioară, albă, rezistentă în timp, pe care au fost tipărite cărțile. Coperta primului volum este mai reușită decât copertele obișnuite pe piața românească de carte, imaginea aleasă nereflectând însă neapărat atmosfera romanului. Coperta celui de al doilea volum este excelent realizată și reflectă conținutul romanului, imaginea centrală coincizând însă cu imaginea centrală a copertei volumului al doilea din Provocarea (Simona Stoica, Ed. Herg Benet, 2014); ar fi de dorit ca editurile să evite, pe cât posibil, reutilizarea unor imagini apărute pe alte coperte (desigur, în măsura în care au cunoștință de acest fapt, care ar trebui semnalat de către ilustrator). În sfârșit, pentru edițiile viitoare ar fi de dorit și o redactare mai puțin „grăbită”, iar tehnoredactarea viitoarei ediții a volumului al doilea ar putea elimina spațiile nejustificate dintre alineate.

Concluzionând, Doina Roman și romanul Pragul pot candida, cu mari șanse de succes, la titlul de „Debutul anului 2014”, constituind totodată una dintre cele mai interesante și mai demne de urmărit „intrări” pe piața de carte fantastică românească a ultimilor ani.
 

*

Despre autorul rubricii:

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; fotografie realizată de Mihaela Nazarie) este scriitor de literatură fantastică, publicist şi consilier juridic. În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, dintre care amintim PREMIUL GALILEO 2011 pentru Cel mai bun volum al anului 2010 şi Premiul Societăţii Europene de Science Fiction, ENCOURAGEMENT AWARD EUROCON 2012. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane, precum George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi sau Ian R. MacLeod. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă, unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă. Este unul dintre lectorii Atelierului de scriere creativă SF&Fantasy organizat de Revista de povestiri în colaborare cu Bookblog și este invitat anual să vorbească studenților Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală.

„Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!”
[Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012]