Antitezele de la Klausenburg

de Ștefan Bolea

1. Dumnezeu nu este creatorul lumii. Mai degrabă, starea defectuoasă a lumii și inconsistența rebutului uman par să indice opera unui demiurg tarat.
2. Adam și Eva au fost bonobo, ca să-l actualizăm pe Bakunin.
3. Păcatul originar explică defectul de fabricație pe care-l simțim nemijlocit în imperfecțiunea noastră.

4. Isus n-a fost Dumnezeu, a fost ceea ce Nietzsche numea Übermensch.
5. Dumnezeu nu este atotputernic. El trebuie să se supună legilor pe care se presupune că le-a creat.
6. Nu există post-existență, moartea e definitivă. Nu există paradis pentru animale.
7. Nu există suflet. Sufletul este o metaforă pentru aspirațiile noastre inconștiente.
8. Platon a făcut mai mult rău vieții decât Saul. Raiul suprasensibil e doar tanatolatrie.
9. Ateismul e indiferență, religia — ură. Preoții îl urăsc și azi pe Iulian, deși numele de apostați s-ar potrivi celor care l-au transformat pe Dumnezeu într-un bancher.
10. Dumnezeu nu e în biserică, nici în religie, ci numai în spiritualitate. Poți să fii ateu și să-l simți pe Dumnezeu.
11. Dintele religiei se sparge în teodicee. De ce face un copil cancer? De ce binele e întâmpinat cu rău? Nu din cauza păcatelor sau a blestemelor, nu din cauza faptului că prințul întunericului guvernează, ci pentru că Indiferența e Dumnezeu.
12. Dumnezeu nu e o persoană, trei sau o mie. Ar putea exista Dumnezeu asemenea unei particule subatomice, dar asta n-are nicio legătură cu religia. S-ar putea ca funcția Dumnezeu și funcția diavol să fie îndeplinite de aceeași particulă.
13. Rugăciunea mecanică e mită, închinarea mecanică — vanitate, credința mecanică — nevoie de umilire.
14. Rugăciunea e dialog cu Tine ca Dumnezeu.
15. Raiul e compensator și iadul autopedepsitor.
16. Fără frică de moarte, n-ar exista religie. S-ar putea ca și porcul să se roage zeului său când cade sub cuțitele noastre de ziua lui Isus.
17. Diferența dintre om și animal e cantitativă, nu calitativă. Cine nu „crede” în darwinism, să meargă la un meci Steaua-Dinamo.
18. Pe lume există dominare și supunere, stăpâni și slugi. Dacă slugile ar fi vrut să fie libere, n-ar fi existat creștinism. Ele au vrut, însă, să-și umilească stăpânii, să-i simtă la cheremul lor. Smerenia e venin.
19. În cazul în care nu ești asexuat, n-ai ce căuta în biserică. La absolvire, studenții de la Teologie ar trebui castrați.
20. Cei care cred că cred nu cred, la fel cum cei care iubesc iubirea nu iubesc decât iubirea lor.
21. Din oroarea față de animal s-a născut compensatoarea fantasmă a lui Dumnezeu. Omul religios e un animal nebun.
22. S-ar putea să existe Dumnezeu interior și dacă Dumnezeu e mort.
23. S-ar putea să fi existat creștinism esoteric cu o mie de ani înainte de Hristos.
24. Singura parte valabilă a creștinismului e budismul.
25. Dacă Dionysos a servit ca model pentru Satana pentru imbecilii care i-au demolat templele, în rolul cărui demon îl vom distribui pe Isus când vor veni noii zei? (Aidoma lui Freddie Krueger, Isus așteaptă să adormi ca să te țintuiască cu gheara pe cruce.)
26. Nu există decât un singur păcat, și anume cel împotriva ta.
27. „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va ucide.“ Depinde despre ce adevăr vorbim: cel de la Delphi sau cel de la Ierusalim.
28. Oamenii au creat religia organizată pentru a avea o scuză să-și dea frâu demonilor. Fără să-și dea seama, acțiunile multora dovedesc că îl venerează pe diavol ca Dumnezeu. Satana este partea exoterică a creștinismului, cea care a prins: iubește-ți aproapele în teorie, dar calcă-l în picioare în practică; întoarce obrazul, dar umple-te de venin; aruncă piatra în cel fără prihană!
29. Antiteologia e apropiere de Dumnezeu.
30. Dumnezeu ca Eu mă împiedică să-l cunosc pe Dumnezeu ca Altul.
31. Moartea Dumnezeului interior e moartea morții lui Dumnezeu.
32. Tangenta dintre om și Dumnezeu – nebunia.

         Tangenta dintre om și ou — spaima.

         Goebbels smulge ciocanul din mâna lui Nietzsche.

33. Faptul că zeii sunt dincolo de bine și de rău înseamnă că nu li se aplică îngustimea conceptelor morale. Este un contrasens să spui că Dumnezeu e bun și Satana e rău. Dumnezeu nu poate fi redus la blândețea unui bunic sau la senilitatea lui Moș Crăciun. Dumnezeu cel viu este și bun, și rău. Bun ca un pahar de apă rece și „rău” ca bisturiul unui chirurg. Dumnezeu poate fi un ucigaș de copii, iar diavolul seamănă uneori cu un luptător în rezistență într-o lume rinocerizată. Nici Satana nu trebuie idealizat: în definitiv, e cel care te va acuza, cel care îți dorește pierzania. Poate că diavolul e unul din aspectele lui Dumnezeu, una din fețele lui. Sau poate că Satana e o forță pre-creștină și că Dumnezeu este o invenție, o minciună a diavolului. În cel de-al doilea caz, există numai diavolul. În primul, există numai Dumnezeu, iar Dumnezeu este și diavolul. Dar dacă trebuie să facem biserici creștino-sataniste în care venerăm un nou Dumnezeu care să asume și funcția diavolului? De altfel, sexualitatea (esențialmente viața) este patronată de diavol. Trebuie să mori sau să te scopești ca să fii al Domnului? Am fost într-o asemenea biserică și vă spun că un Dumnezeu-diavol este mai mult diavol decât Dumnezeu.