[Paul Chetreanu-Don, Convorbiri din intimitate, Cluj: Școala Ardeleană, 2018]
de Mihai Pavel
Primul lucru pe care doresc să îl am în vedere este nivelul intelectual și abilitatea autorului de a-și analiza atât aparatul său psihologic și trăirile, cât și pe ale Dorei, pacienta despre care se vorbește în carte. După ce am citit a doua oară volumul Convorbiri din intimitate a lui Paul Chetreanu-Don, nu am știut ce să simt în primele minute după căderea în contemplație. Intensitatea sentimentelor pe care aceasta mi le-a stârnit a fost mult mai mare decât la prima lectură, inocentă și compătimitoare. Ce ar fi trebuit să simt? Împăcarea cu neajunsurile vieții, compasiune pentru cei cu dureri lăuntrice mai profunde decât ale mele, sau dorința de a-mi căuta adevăratul sine, indiferent de consecințe? Acestea au fost doar câteva dintre gândurile pe care această carte mi le-a injectat în conștiință. Fluctuație sentimentală, sexualitate, abuz, dominație, suferințe adunate în inimă, lacrimi, suspine, episoade depresive, dragoste sau ură sunt doar câteva cuvinte care ar descrie această carte ce nu încetează să surprindă după fiecare ședință. Paul Chetreanu-Don poate fi numit pe lângă psihoterapeut și un artist desăvârșit datorită introspecției psihologice fine pe care o realizează într-un mod cât mai obiectiv cu putință. Stilul comprehensibil, condimentat cu tentele unui lirism empatic, se îmbină într-o dualitate unică, pe care doar puține cărți scrise astăzi o mai pot dobândi. Paul Chetreanu-Don a reușit să ne mijlocească contactul intim dintre pacient și psihoterapeut într-o manieră situată pe treapta sublimului. De multe ori, pe parcursul lecturii, m-am oprit recunoscându-mă fie pe mine între paginile cărții, fie prieteni sau chiar familia. Autorul ne pune față în față cu ceea ce știm că există, cu întunericul minții umane, pe care dintr-un motiv sau altul ajungem să îl ignorăm, fiind prea neputincioși să ne confruntăm temerile. În multitudinea ședințelor povestite se abordează o serie de teme cu o deosebită importanță pentru noi înșine. Pot să afirm faptul că între paginile cărții, în neliniștile Dorei, oricine suferă de molima gândurilor negre, poate găsi împăcarea căutată în efervescența spirituală a Dorei. Trebuie adesea să ne uităm la experiențele altora pentru a ne înțelege pe noi înșine. Față de alte cărți patetice, care doar mimează analiza sentimentală și psihologică a pacientului, cartea de față își are originile în experiența personală a autorului, care dorește să descâlcească după fiecare ședință o minte obosită, fie pe a, să fie pe a Dorei. Sinceritatea autorului este prezentă în absolut fiecare pagină, fapt care face textul verosimil și care nuanțează într-o manieră nouă analiza neliniștilor și angoasei. Cazul Dorei poate fi folosit drept un model de analiză pentru toți cei care suferă dintr-un motiv sau altul. Prin traumele Dorei, Chetreanu-Don ne pune față în față cu ceea ce oricine experimentează pe parcursul vieții, stări și momente pe care vrem să le uităm, dar despre care doar puțini au într-adevăr curajul să vorbească fără nici o reținere.