(egoRainbow)
traducere & prezentare: Monica Manolachi
Sassy Ross este o poetă născută în Castries, capitala insulei Sfânta Lucia din Marea Caraibelor. A emigrat în Statele Unite ale Americii la vârsta de zece ani, iar în prezent locuiește în New York, unde a absolvit un masterat de poezie. A fost editoare la revista Calabash: A Journal of Caribbean Arts and Letters, iar poemele ei au apărut în publicații precum Poetry International, The Caribbean Review of Books, Calabash, Small Axe și altele. O preocupă teme precum relațiile de familie în contextul migrației, relația dintre limba standard și dialecte, traume istorice și personale etc. Poemul care urmează a fost publicat în antologia Coming Up Hot: Eight New Poets From the Caribbean (Peekash Press, 2015).
Împăcare
Frate către soră
E prima oară când îl văd
pe tata în tine,
coborând pe deal,
cu capul plecat,
cu picioarele încleștate
ca ale unui soldat.
În același fel
mixa și el drumurile
când era supărat fiindcă
unul dintre asociați
îi dădea planurile peste cap
sau una dintre femeile lui
îi spunea că vrea să plece.
De-aia a plecat mama
când l-au trimis la pușcărie.
În graba ei, a uitat de noi,
dar am văzut-o mereu
pe chipul tău: aceiași dinți,
aceleași gropițe în obraji
și riduri înverșunate
pe frunte.
Și m-am ținut după tine,
încercând să mă prind
de legănatul mâinilor tale,
dar cu cât mă apropiam,
cu atât te depărtai de mine,
iar spațiul dintre noi
s-a extins așa de repede
și așa de mult.
Voiam să-ți spun
că doar tu erai aceea la care,
în toți anii aceștia
lungi de atâta singurătate,
se gândea inima mea.
Voiam să-ți spun,
dar tu erai așa de fâșneață,
așa de departe de mine,
și nu-l puteam vedea
decât pe tata.
Soră către frate
Nu pentru insulă
m-am întors,
deși voiam să-i revăd
dealurile stâncoase
și arcuitele golfuri
cu parfumul lor de alge.
Nu pentru copiii care
stau până târziu pe Pavée,
amici din copilărie,
eroi legendari în capul meu.
Nici ca să-mi cer iertare
vecinei noastre
fiindcă i-am dărâmat
zidul de piatră
ori femeilor de la piață
pentru fiecare dată
când am luat un caimito
sau un ciorchine de ackee
pe care nu le-am plătit.
M-am întors numai și numai
ca să te iau de mână
și să te iau cu mine.
Eram sigură că știai și tu,
dar când stăteam
în mijlocul drumului,
iar vecinii se uitau la noi
și m-ai rugat să aleg,
tot ce am putut face a fost
să plec de acolo.
Aveam de gând să-ți spun
și alte lucruri în avion,
în apartamentul nostru comun,
voiam să-ți spun
că ori de câte ori puneam
o cochilie la ureche,
nu auzeam niciodată valurile,
ci numai hohotul tău de râs
de pe când erai băiat,
așa de tare și de clar,
încât ajungea
până în America.