La furat în Rahova
de Mihai Pavel Pe la 2 și ceva eu cu Gogu ne chinuiam să spargem lacătu la un chioșc cu ranga. Moșu n-avea nici camere nici alarmă. De zgârcit. Ăsta cu chioșcu era vecin cu el în Ferentari.
Voluptatea durerilor
(antifilosofie) de Mihai Pavel Doar un măscărici ar îndrăzni să denumească dorința de regres a individului din societate drept mizantropie. Este prea mult să fii dezgustat de oameni, cum în egală măsură este prea mult să-i iubești. Năluca singurătății mă bântuie pe interior. Bestia din inima mea tânjește iremediabil după amorul solitudinii.
Judecata
(antifilosofie) de Mihai Pavel Cei doi soți au părăsit restaurantul la puțin timp după miezul nopții. Niciunul dintre ei nu agrea lipsa intenționată a somnului sau întâlnirile lungite absurd la nesfârșit. Oboseala, alcoolul și furia le îngreunau pleoapele amândurora. Corpurile lor încovoiate păreau două umbre obscure rătăcind prin beznă, gata să cadă în uitarea […]
Ziua în care pereții au urlat
(antifilosofie) de Mihai Pavel În acea dimineață teribilă de sâmbătă totul părea că avea să se năruie de la sine în lume. Norii își făcuseră cuib deasupra orașului, iar o atmosferă întunecată decora acest teatru lăsat în paragină. Cu toate că încă nu mă ridicasem din pat, simțeam că în mine luaseră foc toate […]
Totul este pierdut
(antifilosofie) de Mihai Pavel Lumea aceasta, rece și îngâmfată, nu cunoaște limite în ceea ce privește răul. Toți s-ar decapita între ei la cea mai mică impolitețe dacă li s-ar permite. În realitate, nimeni nu iartă pe nimeni pentru o greșeală, ci doar îi prelungește termenul de execuție. Omul este o creatură aparte, capabilă să […]
Neliniștile unui neisprăvit
(antifilosofie) de Mihai Pavel 1 Lumea își dispensează constant forma fizică de la începutul istoriei, ca într-un dans al descompunerii. Între oameni se nasc prăpăstii noi, iar cele vechi se adâncesc atât de mult încât, la capătul lor ajungem să ne găsim propriile noastre inimi, pietrificate. Dumnezeu a fost cel dintâi care a conștientizat […]
Sinuciderea artei
(antifilosofie) de Mihai Pavel Defectul cel mai profund al artistului modern este caracterul neverosimilității pe care cuvintele și implicit creația sa îl îmbracă. Josnicia de a fi în ton cu moda este total irezistibilă atunci când măscăriciul, înfometat după aplauze și hohote hidoase, urcă din nou pe scena societăților pentru încă un număr. Se pare […]
Ultimele zile ale domnului Glück
de Mihai Pavel „În acele zile, oamenii vor căuta moartea și n-o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei” [Apocalipsa după Ioan 9:6] Domnul Glück, nefericitul erou al micii noastre povestiri, ocupa unul dintre cele mai înalte posturi între funcționarii de stat ai Ministerului Apărării. Vârsta sa de aproape cincizeci de […]
Maxime către spiritele ostenite
(antifilosofie) de Mihai Pavel 1 Viața este un coșmar haotic, iar impulsul intern al ființei ce îl aduce pe om la adevărata rațiune a existenței este chipul morții în formele sale cele mai variabile. Gândul morții și al absurdului acțiunii transpun disperul de zi cu zi într-o formă dezintegrată, neverosimilă – o uitare temporală, […]
Cazul Dora
[Paul Chetreanu-Don, Convorbiri din intimitate, Cluj: Școala Ardeleană, 2018] de Mihai Pavel Primul lucru pe care doresc să îl am în vedere este nivelul intelectual și abilitatea autorului de a-și analiza atât aparatul său psihologic și trăirile, cât și pe ale Dorei, pacienta despre care se vorbește în carte. După ce am citit a doua […]