(Studii fantastice)
de Oliviu Crâznic
Despre Sergiu SOMEȘAN (n. 1954) am mai scris, analizând, de curând chiar, primele sale trei[1] colectanee de proză scurtă științifico-fantastică, respectiv neofantastică – fantastică (propriu-zis) – gotică:
– Să n-o săruți pe Isabel (Ed. Arania, 2000; Ed. Vremea, 2005 https://egophobia.ro/?p=14414);
– Carte de magie (Ed. Arania, 2001; Ed. Vremea, 2005 https://egophobia.ro/?p=14472);
– Aproape îngeri (Ed. Cartea Românească, 2004; Ed. Vremea, 2005 https://egophobia.ro/?p=14495).
Având în vedere faptul că lecturile în cauză au fost plăcute, am decis să ne îndreptăm atenția și asupra altor texte semnate de prolificul autor.
Numărul Fiarei (Ed. Vremea, 2004) se menține, din punct de vedere al teoriei literare, între aceleași coordonate „crepusculare” ca predecesoarele.
La fel ca în Carte de magie și ca în Aproape îngeri, prima narațiune, Numărul Fiarei, dă și titlul colectaneului. Povestirea este o (reușită) transpunere în cheia Apocalipsei creștine a premizei[2] Celor nouă miliarde de nume ale lui Dumnezeu (The Nine Billion Names of God; A.C. Clarke, 1953).
Tot ca în Carte … și ca în Aproape …, prozei de deschidere îi descoperim, cu ușurință, un text-pereche, anume schița Oul. De data aceasta, însă, textul-pereche nu își mai are rostul, nefăcând altceva decât să reia, sub o altă formă, premiza Celor … – apropiindu-se chiar prea mult de aceasta. Lucrurile ar fi putut sta altfel, dacă autorul ar fi legat, în mod explicit, Oul de Numărul … – operațiune realizabilă cu ajutorul articolului de ziar pe care îl parcurg protagoniștii, și care ar fi putut avea drept subiect calculul anticristic efectuat de personajul principal feminin al narațiunii precedente.
În schița Ultimul visător, un ministru și un doctor caută o soluție pentru a împiedica, (ori, măcar, pentru a încetini) destrămarea accelerată a Realității înconjurătoare, declanșată (în mod paradoxal!) de incapacitatea omenirii de a mai visa. S. Someșan aduce și un frumos omagiu poetei interbelice Magda Isanos.
Despre trilogia Isabel, republicată aici, am scris cu altă ocazie. Menționăm doar că, în locul acesteia, ar fi fost mai potrivită republicarea Cadourilor de Crăciun [3] – narațiune aparținând curentului literar cosmicist și subspeciei literare a științifico-fantasticului apocaliptic, în care un fenomen straniu paralizează și închide oamenii (cu precădere, cuplurile de îndrăgostiți) în transparente sfere indestructibile – obiecte decorative aflate în puterea unei civilizații extraterestre cu simț estetic, dar indiferente față de suferințele provocate astfel speciei noastre.
Ultimele două povestiri (Poarta transcendentală și Apă vie, apă moartă) urmăresc, nu fără umor, aventurile unui ziarist (un soi de Fox Mulder[4]/Dale Cooper[5] autohton) și ale șoferului său pe tărâmul supranaturalului – mai exact, în misterioasa localitate Fundățica și în ocolita Râpă a Dracului.
Astfel se încheie[6] prima etapă de creație închinată de S. Someșan prozei scurte fantastice (fiind urmată de o pauză destul de lungă); o etapă pe parcursul căreia ne-am convins că nu poate fi (și nu trebuie să fie) ignorată contribuția sa la dezvoltarea respectivului segment de literatură românească.
Din acest bine întemeiat motiv, intenționăm să scriem, în viitorul apropiat, și despre colectaneele de proză scurtă fantastică publicate de S. Someșan după anul 2010.
#Note
[1] Nu punem la socoteală Cadouri de Crăciun (Ed. Karmat Press, 2003), care cuprinde mai multe texte culese din … Isabel și din Carte … și un singur text suplimentar – acesta din urmă dând titlul compilației, dar putând fi considerat a își avea locul, în fapt (având în vedere subiectul), în Numărul Fiarei.
[2] Care l-a mai inspirat pe autor și în trecut, după cum am arătat cu altă ocazie https://egophobia.ro/?p=14414.
[3] A se vedea și [1].
[4] Agent special FBI, personaj principal al filmului artistic serial (și al filmelor artistice complementare) Dosarele X (The X-Files; C. Carter, 1993–2002, 2016–2018).
[5] Agent special FBI, personaj principal al filmului artistic serial (cu o scurtă apariție și în filmul artistic complementar) Twin Peaks (M. Frost & D. Lynch, 1990-1991, 2017).
[6] Nu punem la socoteală compilațiile:
– Poiana îngerilor (Ed. Aldus, 2004; include texte care se regăsesc în Să n-o săruți pe Isabel, Carte de magie, Aproape îngeri și Numărul Fiarei);
– Do Not Kiss Isabel (Ed. Infarom Publishing, 2008; destinată pieței internaționale, include texte care se regăsesc în Să n-o săruți pe Isabel, Carte de magie, Cadouri de Crăciun, Aproape îngeri și Numărul Fiarei). Cu privire la Cadouri de Crăciun, a se vedea și [1].