de Mihai Bogdan Lupescu
„O alegere este o groază morală, la fel de rea ca o bătălie, cu excepția sângelui, o baie de noroi pentru fiecare suflet implicat în ea”.
[George Bernard Shaw]
Sezonul stupid al unui alt an electoral, inclusiv prezidențial, este peste noi. Amestecul de jumătăți de adevăruri și de minciuni întregi îi vor face pe oamenii rezonabili să ignore politica în totalitate și să se concentreze asupra intereselor lor.
Aș spune că avem cu toții predilecțiile noastre politice, părtinirile noastre, listele noastre de buzunar de răufăcători, de parpaleci în parpalace, de nelegiuiți, nu vreau să mă repet, despre care credem că merită toate supliciile, indiferent dacă ești un ciucist sau ciolaceu. Asta e firesc. Politica lor criminală distruge inevitabil aproape pe toată lumea. Avem o cultură tradițional stăpânitoare înăuntru și servil înjositoare în afară.
Democrația s-a terminat. Nu mai primim (de) anul ăsta. România este o țară creștină, sub-est europeană.
Singuri în cabină, înainte de a băga buletinul în urnă, oamenii fac două ritualuri, unul de votare și altul de rugăciune. Reduc stresul și măresc speranța. Amândouă se vor dovedi inutile imediat după ce vor ieși din cabină, până la următoarele alegeri.
Gândiți-vă că „un buletin de vot este doar un substitut pentru un glonț. (N.B. este un joc de cuvinte în engleză aici. Ballot și bullet).
Dacă votul vostru nu este susținut de un glonț, este lipsit de sens. Fără gloanțe, oamenii ar putea ignora rezultatul alegerilor. Votul ar fi inutil. Democrația are violență chiar în centrul ei!” încearcă să ne îmbărbăteze Muir Matteson în „The NonViolent Zone” (2012).
Nu știm cine a vrut comasarea alegerilor sau doar masarea alegătorilor. Orice parte măruntă ai asculta, una o acuză pe cealaltă aruncând găina moartă în curtea partenerului.
Alianța infracțională dezorganizată „nimicc”, apărută prin tehnica sfumato, o colecție de ăăă-uri și alta de circumducții adunate într-un striptease politic scabros, s-ar putea îndrepta și spre o frumoasă poveste de ură în 2024?
Fiecare Ion își găsește Ionelul său. S-au cununat cu gândul că numai ei sunt pe Pământ în alegerile de toate felurile? Consideră puterea un bun personal?
L-am auzit pe Ciolacu (17.02.24), cel care deține un „portofelu” prea important pentru mărunțimea lui, referindu-se la concediile medicale: „dăm din banii la toți”. Sau în varianta Andone: „suntem la mâna lu’ alţii”. Observați diferența?
Ciucă, acest ecou al lui ă, și el „aci de față”, și-a „siguranțat” abuzul de deliciu, „făcând eforturi mari să lege două fraze coerente” (Deutsche Welle), îndemnând tinerii să facă parte din „următorul mare capitol al istoriei culturale a României”…
Astfel de exemple găsim la toată clica politică! Deca-dența educației a devenit sustenabilă.
Programul de guvernare este unul fermecător ad-hoc conceput într-o stație pilot la o grădiniță a groazei.
Mă tot gândesc la vorbele lui Ronald Reagan:
„Guvernul federal a luat prea mulți bani din impozite de la oameni, prea multă autoritate din partea statelor și prea multă libertate cu Constituția”.
Mă gândesc și la cum ar fi să mă scol mâine dimineață și să aud la TV că a dispărut coaliția și nu va mai reveni niciun partener la guvernare?
Politicienii care degradează moneda, relațiile sociale, puterea de cumpărare și viața oamenilor reprezintă un atac mai mare asupra țării decât o grămadă de idioți care se revoltă sau fac propagandă antieuropeană.
Alexandria Ocasio-Cortez, cunoscută ca AOC, membră a Camerei Reprezentanților SUA, Partidul Democrat, a spus cândva, prin 2021 cred: „Aceasta nu este guvernare, ci luare de ostatici”. Și ostaticii sunt fericiți.
Vine un moment în care nu există nicio soluție politică, niciun partid bun, nici o acțiune colectivă a societății care să poată îndrepta barca găurită în derivă.
Pe guvernanți nu-i interesează guvernarea, pe alegători nu-i interesează alegerile. Problema reală este că niciun candidat nu este corespunzător din punct de vedere moral și intelectual. Alegătorii sunt ușor de manipulat prin temeri, calomnii și știri false.
Nu a existat niciodată o majoritate de români onorabili. Oamenii care cred în libertatea individuală și drepturile naturale sunt o minoritate și așa au fost întotdeauna. Pur și simplu nu sunt destui oameni care împărtășesc aceste valori.
Majoritatea oamenilor au valori mici sau nu au deloc. Uitați-vă la modul în care toată lumea este încurajată să voteze, chiar dacă voturile sunt cu totul aranjate sau previzibile, și fără niciun beneficiu pentru alegători.
Iată un mod în care puteți vota, à la Michele Obama:
„Votarea nu necesită niciun fel de expertiză specială… Nu trebuie să citiți fiecare articol de știri pentru a fi calificat să votați… Am votat de când aveam 18 ani și, credeți-mă, nu știam nimic “despre nimic” la vârsta de 18 ani. Și după ce anume ar trebui să alegeți un candidat dacă nu știți nimic? Culoarea pielii? Frumusețe?
Afiliere la petreceri? Recunoașterea numelui?” Ne gândim să scădem vârsta celor care pot vota la 16 ani! Aferim!
Votul tău este diluat, până la punctul în care nu contează, de către:
- Alegători ignoranți care votează în funcție de modul în care mass-media îi manipulează.
- Oamenii care se opun în mod firesc ideilor libertății individuale.
- Cei care vor vota pe baza unor interese speciale.
Iată ce îi afectează: Vor crește beneficiile mele? Voi primi asistență medicală gratuită? Voi obține drepturi și privilegii speciale?
Nu sunt strict împotriva votării. Cred că ar trebui să votezi pentru cei care îți pot rezolva așteptările.
Dar când nu ai pe cine vota, ce cauți la vot?
Am votat pentru Ion Rațiu și l-au ales pe Ion Iliescu. Un schimbător de ioni funest. Pentru liniștea noastră.
L-am votat pe Emil Constantinescu să scăpăm de Ion Iliescu-președinticidul și, ce să vezi, pe leventul Emir din Levant l-a învins levănțica.
L-am votat pe Traian Băsescu să nu câștige Adrian Năstase și ne-am ales cu o lovitură-două de palat eșuate și fără să trăim mai bine.
L-am votat pe Santa Klaus Iohannis să nu mai aud de PSD și am preluat noi „suferințele bătrânului Wern(h)er”.
Nu vrea să se mai adreseze elefanților din cameră.
Face piruete oribile de propoziții fărâmițate din talaș de esență moale visând la un scaun tare. Palatul Cotroceni va rămâne în amintire ca locul legendarului naufragiu al turistului tăcut, iubitor de schi, golf și eșec.
Am votat la referendum pentru micșorarea numărului de parlamentari la 300. Și? Ciuciu.
N-am mai votat decât Nicușor Dan și gata. E prea mult.
Votul meu nu a fost decisiv în problemele care mă interesau. Dar când a votat o majoritate și, degeaba?
Azi votăm pentru stabilitate? Stabilitatea hoției la vârf? Ce spunea Iohannis, cel care poartă banderola de căpitan al coaliției, despre cum s-au cocoțat hoții în vârful statului? Parcă noi suntem orbi și nu vedem până la corbii din vârf. Acum Iohannis a aprobat și pârleazul hoției.
Oamenii cred că își doresc acum opțiunea „nici una din variantele de mai sus” care lipsește de pe buletinul de vot. În loc să te abții, să anulezi votul, să votezi răul cel mai mic, ai putea să nu votezi pe nimeni.
Dacă va câștiga „nimeni”, nu un „nimeni”, atunci se vor organiza alte alegeri numai cu candidați noi. Nu s-ar rezolva toate problemele dar ar putea fi un nou început, democratic, cum „vrea toată lumea”(?)…
Este o utopie pentru că mafioții care-și spun politicieni nu vor adopta niciodată o lege care să le împiedice realegerea.
Dar există și o soluție care să nu necesite aprobarea tâlharilor hârșiți zeci de ani în politică și anume absenteismul (cvasi) total de la urne. O să spuneți că este o altă utopie. Măcar asta depinde de noi toți.
Ar mai fi și a treia cale, un referendum, de exemplu pe o problemă specifică pe care partidele principale au ignorat-o sau înscrierea pe buletinele de vot a unor candidați independenți care nu-și pot face campanie din lipsa fondurilor sau a unor candidați locali, dintr-un județ să spunem, care nu se opun interdicției de a face comasarea alegerilor ci împotrivirii statului la reorganizarea teritorială. Dar cine să facă astfel de memorandumuri și cine să le aplice?
Unde ar funcționa asta? ați putea întreba. Acest lucru va funcționa cel mai bine la alegerile locale.
În loc să voteze o persoană, oamenii ar putea vota pentru a rezolva o problemă specifică. Sau ar vota pentru a-și exprima dezaprobarea față de orice alt candidat.
A trecut vremea lui „dezbină și stăpânește”, acum este „unește și stăpânește”. Exhibiționismul moral și politic a trecut la alt nivel meschino-masochist. Cine mai poate spune azi că este liberal sau social-democrat când s-a ajuns la un nou model, liberal-social-democrat. Sau social-democrat-liberal? Sau democrat-socialist-liberal? Sau liberal-socialist? Tot un drac.
Liberalii și Social-Democrații au devenit atât de apropiați, aproape confundați, în fond un cartel politic semiorganizat, încât, de fapt, ar trebui să fii cel puțin nebun sau imbecil să candidezi din partea lor sau să îi votezi. Cu care din cele două așa-zise „ideologii” te-ai putea alinia? Decât să alegi răul cel mai mic, dar care este ăla? mai bine stai acasă unde poți face același lucru.
Herbert Marcuse avea dreptate, „Alegerea liberă a stăpânilor nu elimină stăpânii sau sclavii”.
Nu mai poți spune votez cu stânga pentru că sau cu dreapta pentru că. Care strâmbă, care dreaptă?
Au făcut o alianță contra naturii, contra rațiunii, contra propriilor valori (glumim aici, eu n-au nici o valoare și nici valori în afara valorilor averilor personale necinstite) și contra tuturor alăgătorilor lor. Și încă se mai gândesc cum să-i prostească pe termen nelimitat. Vor să-i condamne pe alegători, pentru început, la 10 ani cu executare, în loc să fie inversate rolurile. Ei să fie cei condamnați cu executare pe viață, cel puțin la uitare dar și pentru toate relele pe care le-au făcut și pentru care nu răspund. De ce? Pentru că, așa cum spune Hans-Hermann Hoppe, „Statul operează într-un vid juridic. Nu există niciun contract între stat și cetățenii săi”.
Trebuie să ai tupeu de politician român ca să te comporți atât de josnic. Ați văzut că până și președinta Ungariei a demisionat pentru fapte care la noi sunt niște arome pesedisto-peneliste, ei nici nu se obosesc să ceară măcar scuze. Guvernanți dezosați! Aspirați ultimele particule de demnitate și demisionați!
Încă n-am înțeles nimic din vorbele lui Oscar Ameringer: „Politica este arta blândă de a obține voturi de la cei săraci și fondurile de campanie de la cei bogați, promițând să se protejeze unul de celălalt”.
Și ca să ne destindem puțin, să amintim butada aceluiași Hoppe: „Dacă dreptul de vot ar fi fost extins la copiii de șapte ani… politicile sale ar reflecta cel mai bine „preocupările legitime” ale copiilor de a avea acces „adecvat” și „egal” la cartofi prăjiți, limonadă și filme „gratuite”.
Oamenii nu cunosc, nu vor să cunoască, au uitat-o sau se prefac că și-au uitat istoria.
Iulius Cezar a cerut să fie numit dictator pe 10 ani și senatul a aprobat.
Apoi a insinuat că ar vrea să fie împărat pe viață, după 500 de ani de Republică Romană.
A depășit Rubiconul politicii romane, ceea ce i-a adus sfârșitul. „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut” scria în 1887 cel cunoscut ca Lord Acton. Absolutismul, chiar și luminat, poate dăuna grav sănătății absolutistului.
În fiecare conducător zace un Cæsar.
Fiecare are un amic apropiat, Antonius și un amic-dușman apropiat, Brutus („Et tu, Brute?”) care-i dă lovitura de grație. După moartea lui Cezar, Roma a redevenit imperiu cu împărați pentru alți 500 de ani după care s-a prăbușit total. Imperiul Roman de Apus a apus. Putin se crede și el un cezar, un tzar în limba lui. A făcut rocade la președinție cu Medvedev cum vor Ciolacu și Ciucă. Acum vrea să fie președinte pe viață. Va sfârși ca Iulius Cezar.
Acțiunile din afara sferei politice trebuie să aibă un efect asupra tipului de societate în care vreau să trăiesc. Acțiunile individuale produc libertate? Unde? Sigur, nu vorbim de statele autocrate.
Dezvoltarea și utilizarea alternativelor la guvernare ar putea fi o soluție, dar vrea cineva asta?
În niciun caz masări, comasări, alianțe, rotații, permutări, schimburi de locuri și altele, între aceiași mafioți, într-un sistem corupt și un stat eșuat, cum eșuată este toată clasa politică, care ar trebui secretizată în întregime.
Nu mai intrați în jocul politicienilor corupți, al mass-media manipulatoare și al rudelor sau prietenilor spălați pe creier. Când se va întâmpla asta, mă voi înscrie la vot.
N-am fost niciodată membru al vreunui partid și nu m-aș înscrie niciodată într-un partid care m-ar accepta ca membru!
Campania electorală nu este un moment bun să-ți faci dușmani. Cred că așa gândește Pamfilică Brânză care e primar! Și mai vrea! N-a terminat „proiectele”, dar a terminat banii. Ca toți ceilalți cu mandate false, fără număr.
Un fel de Edwin Vergara care candidează în Las Uvas. Și în Panama, de exemplu, sunt alegeri. Și în cele mai sordide cartiere din Panama City vezi acum afișe electorale și, totuși, nu-și dau „replici contondente” cum spunea zilele trecute o reporteriță de la un post TV, vorbind despre iubirea dintre penele și pesede din teritoriul pe care și l-au marcat. Probabil credea că își pot da cu replicile în cap provocându-și contuzii politice binemeritate. Acum și în Parlament.
Totuși, dacă votați, nu ne mai trageți pe stânga-dreapta și invers că amețim, mai trageți o dată pe dreapta! Ultima dată. Ultimul clonț, ultimul glonț.