o istorie de buzunar
de Ana-Maria Negrilă
Kafka pe malul mării de Haruki Murakami este un roman care nu te provoacă neapărat prin acțiune, ci mai degrabă prin atmosfera densă și prin personajele care par mereu în căutarea unui lucru greu de definit. Este o carte ce trebuie „simțită” mai degrabă decât „înțeleasă”, pentru că Murakami nu oferă răspunsuri clare, ci mai degrabă întrebări care te urmăresc mult timp după ce ai dat ultima pagină.
Romanul este construit pe o structură duală, cu capitole care alternează și cu două povești distincte, dar interconectate. Prima urmărește aventurile lui Kafka Tamura, un adolescent de 15 ani care fuge de acasă pentru a scăpa de profețiile obscure ale tatălui său și pentru a găsi răspunsuri despre propria identitate. Kafka este însoțit de un alter ego numit Corbul, o voce interioară care funcționează ca ghid și consilier.
Cealaltă linie narativă se concentrează asupra lui Satoru Nakata, un bătrân cu dizabilități mentale care, după un incident misterios din copilărie, și-a pierdut capacitatea de a citi și scrie, dar a căpătat abilitatea stranie de a comunica cu pisicile. Nakata se vede implicat într-o crimă simbolică, ceea ce îl trimite într-o călătorie plină de evenimente bizare și suprarealiste, alături de Hoshino, un tânăr camionagiu.
Personajele din Kafka pe malul mării sunt departe de normele tradiționale. Fiecare dintre ele trăiește la marginea societății, fiind în același timp independente și puternice. Oshima, un bibliotecar hermofrodit și hemofilic, devine pentru Kafka aliat și ghid spiritual, iar Miss Saeki, o figură spectrală, simbolizează separarea dintre corp și spirit, o temă recurentă în literatura japoneză clasică, precum Povestea lui Genji. Aceste personaje par să se deplaseze fără efort între realitate și vis, romanul explorând și ideea că evenimentele onirice pot influența lumea înconjurătoare. Pisicile vorbesc, peștii cad din cer, iar personaje precum Johnnie Walker și Colonel Sanders apar ca niște figuri simbolice, ce sfidează orice logică. Aceste elemente suprarealiste nu sunt doar figuri de stil, ci reflectă profunzimea subconștientului, acel spațiu unde traumele și dorințele nespuse prind formă. Este vorba despre realism magic pur, unde logica obișnuită și extraordinarul coexistă armonios, iar prin el Murakami sugerează că în lumea contemporană, limitele dintre realitatea materială și întunericul interior sunt distorsionate de imagini comerciale și de alienarea individuală. Astfel, personajele sale trăiesc nu doar o călătorie fizică, ci și una metafizică, căutând să se elibereze de traume și să se regăsească.
Stilul lui Murakami este inconfundabil, mai mult o formă de „visare conștientă”, de aceea logica nu este mereu necesară pentru a-i înțelege romanele. În cazul lui Kafka pe malul mării, umorul abstract și absurd echilibrează tonul filozofic al romanului, prin comentariile ironice ale lui Oshima sau remarcile lui Nakata despre viață, care aduc o doză de umanitate și ușurează tensiunea metafizică a poveștii.
Kafka Tamura își alege singur prenumele pentru a-și crea o nouă identitate, iar alter egoul său, „băiatul numit Corbul”, îl ajută să facă față maturizării forțate și necesității de a supraviețui emoțional, în timp ce trauma abandonului matern și relația complicată cu tatăl său determină tocmai această dublare a sinelui. Paralela cu Franz Kafka este evidentă: alienarea, disperarea și realitatea fantastică sunt teme care definesc universul celor doi autori. Murakami reușește să creeze o lume magică, cu toate acestea profund ancorată în realitatea modernă a Japoniei, iar tema oedipiană traversează romanul ca un fir roșu al destinului, inevitabil și tulburător. Kafka Tamura fuge de acasă pentru a scăpa de profeția tatălui său, dar fuga îl aduce față în față cu propriile temeri și dorințe. Relația ambiguă cu Miss Saeki pare să sfideze logica, un joc al subconștientului în care granițele dintre mamă și iubită se estompează, aducând ecoul tragediei antice în prezentul psihologic al personajului.
Kafka pe malul mării este o meditație asupra identității, a visului și a realității, dar și o poveste în care fiecare detaliu contează, iar fiecare personaj este o piesă dintr-un puzzle imens care poate nu va fi niciodată rezolvat complet.