Respect

[egoZaur]

de Sorin-Mihai Grad

Ai o idee, o transformi într-o carte, investind în acest proces sute de ore din timpul tău liber, și speri, în naivitatea ta absolută, că acest efort îți va fi măcar respectat de către cei care, teoretic, ar putea câștiga bani de pe urma lui. Desigur, ești liber să visezi la lansări, întâlniri cu cititori, lecturi publice, traduceri, ecranizări și alte cele de care au parte unii dintre scriitorii pe care-i citești, doar că primul pas pe acest drum este publicarea cărți tale.

Realitatea normală, unde editurile trăiesc de pe urma cărților vândute și sunt interesate să publice volume cu potențial comercial, este diferită de cea din țara unde tot felul de ipochimeni își fac vânt cu statisticile care dezvăluie că poporul are alte preocupări decât cititul, fără a și face ceva pentru a schimba acest lucru. La noi ești publicat, cu mici excepții, doar când te recomandă cineva apropiat[ă] editurii, ești faimo[a]s[ă] sau dacă achiți pentru acest privilegiu, fie printr-o sponsorizare, fie prin achiziționarea întregului tiraj.

Problema cu procedura din urmă e că editura nu are nici un interes să-ți promoveze cartea dacă plătești tu să apară. Ți-a tipărit-o (deseori fără să-și fi pierdut vremea cu editarea sau măcar corectura ei), și-a încasat banii, te descurci mai departe. Ai putea încerca s-o faci tu cunoscută, sau să apelezi la profesioniști. Însă aceștia costă sensibil mai mult decât ai putea spera să câștigi din vânzarea întregului tiraj (chiar și fără să scazi din încasări investiția inițială).

Concluzia evidentă e că ar fi indicat să te gâdești bine de tot la ce-ți dorești să obții de pe urma publicării cărții tale încă înainte să începi s-o scrii. Pentru a deveni celebru sunt destule alte metode, mai puțin cronofage și mai ieftine. Desigur, dacă vrei ca un număr de oameni să aibă ceva scris de tine în casele lor, nu te opri, dar fii pregătit să investești în acest vis mai mult decât doar resurse precum timp, inspirație, nervi, somn. Însă dacă speri că un manuscris nepublicat sau o carte apărută pe banii tăi te-ar ajuta să-ți faci un nume în lumea literară sau, eventual, să obții diverse comenzi (plătite) pentru a scrie, mai gândește-te.

Iar ca încheiere triumfală a acestei ode pentru scris, permite-mi să-ți dezvălui marele secret că majorității editurilor nu le pasă de manuscrisele primite spre evaluare. Fii pregătit să primești răspunsuri de la foarte puține dintre cele cărora le propui spre publicare cartea ta. În cazul romanului cu care mi-am făcut speranțe că ar putea beneficia de publicitate gratuită datorită inflației de alegeri din acest an am primit răspuns negativ de la 15% dintre editurile cărora l-am propus. În alte două cazuri am primit confirmare de primire, însă nimic altceva, deși au trecut 8-9 luni de atunci. Iar stimabilii care activează prin celelalte edituri au, desigur, lucruri mult prea importante de făcut ca să-și irosească timpul spre a mă informa că romanul meu nu se încadrează în planurile lor editoriale.