[cuvinte afurisite]
de Mihai Bogdan Lupescu
*
„Cubanezii spun că nu există nici un rău care să dureze o sută de ani, iar Kissinger încearcă să le demonstreze că se înșală”, povestea istoricul american Greg Grandin nu cu mult timp înainte de moartea lui Kissinger („Henry Kissinger, War Criminal Beloved by America’s Ruling Class, Finally Dies”, Spencer Ackerman, 2023). Și când te gândești că acest criminal, și alții ca el, care gândea la o demografie de exterminare până la aprox 7% din populația planetei, a primit premiul Nobel pentru pace în 1973!
Dar, scrie Ackerman, „America, la fel ca orice imperiu, își susține ucigașii de stat”. Deși România nu este un imperiu, același lucru se întâmplă și cu Ion Iliescu, 95 de ani în curând, și momentul demonstrației este așteptat cu (ne?)răbdare de Parchetul Militar, dar mai mult, de cei nenorociți la revoluția de stat, mineriade, și în general, în ultimii 35 de ani. Ceilalți urmăriți penal intermitent, Gelu VoicanVoiculescu (83) și Petre Roman (78) stau la rând. Ce dietă or fi avut pentru așa longevitate? Și așa pensii?
*
În politica externă, dacă americanii folosesc lasere, rușii topoare, noi am rămas la uneltele din silex.
*
România este țara timpului pierdut. Un timp mort în care ești stafie. O victimă sigură, dar nu absolut nevinovată.
*
Othryades, rușinându-se să se întoarcă în Sparta ca singur supraviețuitor al celor 300, s-a sinucis pe câmpul de luptă. Rusul nu se întoarce acasă de pe front fără o mașină de spălat, niște adidași, un televizor, orice. Ceasurile și paltoanele nu mai sunt o pradă interesantă.
*
Să ceri e umilință, să dai e slăbiciune.
*
După drone, done și dorne rămân bucățele de amintiri, pe câmpul de joc, dar trebuie secretizate.
*
Nu este doar un nimic, este esență de nimic. Dar nu stă în flacon ci la conducerea unei țări. Sunt prea multe nimicuri care aglomerează maidanele libertății. Aceste nimicuri au speriat vidul.
*
Nu este întotdeauna bine să ne întoarcem la ce aveam sau la ce era înainte. Întoarcerea este înfrângere. Un compromis pe care nu l-ai cântărit cu balanța potrivită.
*
Numai în dezastru ne dezvăluim o boare de solidaritate indispensabilă, dar pentru că nu e practicată frecvent face o frumoasă figură de netemeinicie.
*
Trăim în vremea diversităţii diversiunii și a absurdităţii atroce.
*
Ignoranța și apatia sunt replici uzate la catastrofe. Trucul este să găsești plăcere locuind împreună cu alte calamități în spațiul catastrofal.
*
„Serviciile”, uzate sau lustruite, – nu vă gândiți la porțelanuri sau argintării – știu cel mai bine care este vigoarea informațiilor și virilitatea celor care le dețin.
*
Avem o sărăcie vulgară, dar personalizată, de care se ocupă „foarte așezat” ocrotitorii sărăciei naționale.
*
Conservatorii democrației se confundă cu conservanții ei. Totuși, fermentația democrației nu poate fi întreruptă.
*
Fiecare mincinos își păstrează adevărul în portofel.
*
Primul conflict cunoscut este cel din Geneză. Despre preadamiți nu știm nimic. Primul în istorie dintre două persoane, Adam și Eva. Primul cuplu, primul conflict, și s-a golit Raiul. Mărul discordiei. Conflictul interior și exterior au urmat.
*
Virtuțile se plasează deasupra legilor. Onoarea este deasupra virtuților. Asta e imaginea răsturnată.
*
Sunt vaci și boi care strică climatul, și boi și vaci care afectează climaxul. O taxă pe răget s-ar impune, pe lângă cea pe flatulență.
*
Durerea, ca și vremea, nu suportă critici. Nu te poți supăra pe vreme, ai cădea în greșeala copilului care bate scaunul de care s-a lovit, cum spunea Proust. Pe durere poți fi furios doar pentru că te-a ales pe tine.
*
Durerea e mută, dar când n-o mai putem struni se exprimă sonor, devine strigăt. Este oarbă, și surdă, o justiție personală.
*
Nu trebuie să lupți grosolan contra durerii, să-i opui o forță, s-o contrazici, să-i arăți tu cine-i mai tare. Ești pierdut!
*
Nu-ți clama nicio durere pe care n-o poți formula ca pildă. Nu încerca să obții pe seama ei nici milă, nici simpatie. Consumi energia altora.
*
Tot ce avem finit, de la originea lucrurilor, este bucată sfâșiată din infinit, în jubilarea vidului, în inexistența timpului.
*
Să nu faci absolut nimic este îngrozitor de greu, chiar obositor, dar provoacă niște satisfacții nebănuite, deosebite.
*
Coincidențele celebre repetate de persoane ilustre își pierd înfățișarea de plagiat. Un hijāb peste adagiu.
*
Câte nimicuri sunt în viața și vorbele noastre. Nimicul este obiceiul dalian și arta de a nu face nimic.
*
I se zbat pleoapele ca aripile păsărelelor colibri, un bun caz psihiatric. A mai trecut un prefabricat de-ăsta prin politică și care suferea de circumducție, dar n-am aflat dacă ticul era natural, adică defect de fabricație sau defect profesional. Au și serviciile defectele și defectații lor.
*
Nimicul, singurul lucru despre care Oscar Wilde susținea că știe ceva, se întinde pe trei cărări: nimicul filosofic, amestec de filosofie, știință și teologie, nimicul fizic, deasupra spațiului și timpului, și nimicul obișnuit, cel pe care-l întâlnim în neantul în care trăim. Pustiul din noi și din afara noastră.
*
Nimicul algebric a dat valoare nulității, odă lui Ouden. Geometric, este urma vârfului acului timpului, fără formă, fără măsură. Punctul genezei.
*
Ce ar fi viața noastră săracă dacă nu ne-am oferi timp pentru a privi, pentru a contempla?
*
Găurile sunt migratoare, gropile sunt reticente.
*
Tratați-vă gândurile uzate, înghețați modul durabil de viață și savurați momentul, priviți musca din tavan ca Descartes.
*
Avem o lene ancestrală, genetică, suntem experți în trândăveală. Lenea e o meserie, se fură. Îi invidiez pe gânditorii de cer albastru și de iarbă verde.
*
Dacă nu te lovește o frustrare, experiența unui eșec, o eroare neforțată, n-ai cum să devii creativ. Trebuie să te frământe ceva pentru a te băga în joc.
*
Îmi plac vorbele burdușite de spirit, mușcătoare și profunde. Sunetul lor te pot cuprinde și surprinde înaintea de a-ți recupera rațiunea.
*
Un aforism trebuie să infuzioneaze cititorul ca pliculețul de ceai pus în apa fierbinte din ceașcă.
*
Trei deghizări ale seducției: forma, culoarea și mirosul. Unda gustului se atașează civil pe lângă aceste ambasade.
*
Zâmbetul este o intenție, amânată, de râs sau un râs înghețat. E bine să ai întotdeauna un zâmbet la tine pentru că nu știi cu cine te întâlnești și trebuie să i-l împrumuți.
*
Gaura neagră este zeița Ishtar a infinitului, Brâncușul universului.
*
Ce economii de răbdare trebuie să risipești pentru a-ți reconstrui încrederea în tine.
*
Plata nimicului degradează mintea.
*
Uciderea timpului este o crimă fără latitudine și meridian. O economie complexă.
*
Dacă memoria poate suferi un declin în hipocamp, râsul este „de neșters”.
*
Nu puteţi râde la o glumă? Nici măcar zâmbi la promisiunile frumoase? Încercaţi „varianta Ludovici”. Este deontologia râsului lumii noastre de râs.
*
Între nenumăratele și imensele calități ale omului se strecoară și îmbâcsirea mediului cu sonorități supărătoare până la alterarea metabolismului și redescoperirea furiei.
*
Zgomotul este o pauză a liniștii sau o zarvă cu mici întreruperi.
*
O virgulă, inventată acum paisprezece secole de Isidor de Sevilla, poate să facă sângele să fiarbă. Dar poate o „grevă prin virgulă”, ca în timpul țarului Nicolae al II-lea, să ducă la căderea unui guvern?
*
Cu timpul, cum îi plăcea lui Borges să spună, au loc schimbări la care nu te-ai fi așteptat. De exemplu, parantezele și-au căpătat rotunjimea de-a lungul unui secol, al XV-lea.
*
Uneori, punctuația ne incomodează, dar ne și înfurie. Dacă am elimina punctuația am aglomera ramurile de trai ale capucinilor.
*
Batjocorirea unei limbi este libertatea de exprimare a analfabeților.
*
Tumultul universului, două găuri negre față-n față, două țațe galactice. Tumultul vieții are alte rapsodii. Și Pământul are scârțâielile sale de care am scăpat odată, o dată, protejat de o mână divină.
*
Fonoteca individuală și colectivă cuprind o arhivă de zgomote, de la strigătele antice de luptă și zăngănitul armelor până la scandările solidare de protest sau animalice de pe stadioane, în mai multe ecouri decât are Moscheea Regală iraniană. Blestemul nostru este că, totuși, auzim o șeptime din cele 49 ale capodoperei arhitecturii islamice. Ecoul științei, nepereche, neînsoțitul, răzleț, unicul este din ce în ce mai stins și mai exclusivist.
*
Sunt zgomote care nu te afectează auditiv, doar emoțional, dar ecoul lor se lipește de memoria noastră internă pe termen nelimitat, fără termen de expirare. Vă gândiți și voi la un sărut?
*
Bagheta dirijorului nu scoate niciun sunet, dar îi conduce pe instrumentiști la minunăția concertului.
*
Între primul scâncet și ultimul suspin, viața noastră este o bogăție de sunete, gusturi, mirosuri și culori, în forme variate.
*
Toată materia, vie sau moartă, întunecată sau luminată, fredonează universal, copleșitor.
*
Nicio o bacterie n-a cântat vreodată, nici măcar pentru a-și găsi perechea, dar tăcerea n-a ținut decât vreo 3 miliarde de ani, până au apărut creaturile purtătoare de bacterii, de exemplu broaștele orăcăitoare și greierii care-și frecau, răgușit, aripile. Și apoi oamenii…
*
Crizele de zgomot sunt la fel de periculoase ca atentatele de liniște.
*
Antidotul tuturor zgomotelor este sunetul muzicii.
*
Muzica e de toate. Și emoție, și lacrimi, și memorie, și liniște, și pace.
*
Toată lumea vrea să știe ce urmează, într-un timp mai scurt sau mai lung, depinde de speranța de viață pe care și-o atașează.
Ne putem inventa și singuri viitorul pe care vrem să-l prezicem, aplicând strategii personale de divinație, dar previziunile nu pot fi inofensive întotdeauna, și nici utile. Sau ne putem consulta profeții pe care vrem să-i așezăm pe tron. În fiecare zace un Nostradamus sau o baba Vanga. Dar să ne calmăm, lumea este prea ignorantă ca să fie interesată de ce-i rezervă viitorul și inertă în încercarea de a-l schimba; trăim într-o resemnare absolută.
*
Pentru orice nevoi și curiozități întrebați-vă futuristul local!
*
Definițiile nu sunt uneltele potrivite pentru răspunsuri la întrebarea „ce este viața”?
*
Când norocul ruginește, ghinionul capătă strălucire de tinichea, pecete a tristeții dopată cu nefericire.
*
Nimicul este balansul și valoarea lui de existență.
*
Resturile gândurilor nu se pot recicla, nu le poți trata ca pe niște deșeuri.
*
Viața este tabelul periodic și tratatele de chimie organică și anorganică încarnate.
*
Fiecare zi este o scurtă viață. Fiecare noapte, o scurtă moarte. Dar pot fi și zile negre și nopți albe.
*
Esteticul și eticul sunt două moduri și două dimensiuni diferite ale vieții care trebuie examinate permanent.
*
Eram analogici, am devenit digitali, până vom fi înlocuiți de inteligenții artificiali. Universul va scăpa, în sfârșit, de convulsia imbecililor, și operativi și nefuncționali.
*
Istoria este zgomotoasă și a consumat toată hârtia.
După scrijelitul pe tăblițe, pe pereții peșterilor și zidurile celulelor lumea a devenit vrăjită de zgârierea pielii. Este mirarea de a exista în lumea scriiturilor, a scripturilor până la biblia lui Gutenberg. Istoria se va rescrie în lumea virtuală. Pe căi virtuale spre țeluri joase. Pe unde nu trebuie. IA ne va râde în sinapse. Nu ne mai interesează.
*
Viaţa te preia, ca o bandă transportoare, dintr-o gaură personalizată, te plimbă, cât vrea ea, pe afară, şi te bagă-n altă gaură, inscripționată.
*
Invențiile sunt cireașa scumpă de pe tortul traiului.
*
Viața nu te lasă să alegi cu furculița ce-ți place din viață, și să dai la o parte, pe marginea farfuriei, temerile, necazurile, lipsurile, durerile, frustrările, problemele, amenințările, greșelile sau să iei cu penseta doar părțile bune și restul să le arunci la gunoi.
*
Cu cât viața este mai picantă azi, cu atât s-ar putea să te usture mai tare mâine.
*
Justiția, această exorcistă a dreptății din trupul societății.
*
Speranța este țărmul la care valul visului se stinge.
*
Orice mare catastrofă începe printr-un mic dezastru.
*
Ochiul furtunii este nodul unei succesiuni de cataracte.
*
Suferința planetei ne induce clipele de nefericire a propriilor existențe.
*
Suferința proprie este pecetea deznădejdii și efemerului.
*
Niște lepre râioase nerăbdătoare să scape de tine, pensionar, dacă nu te forțează să dispari, te învață bucuroase cum să o faci. „Cine are bani trăiește, cine nu are bani moare”, vorbe adânci, din gaura covrigului.
O, grijă față de bunei! Măgarilor!
*
Fiecare își explică fericirea în felul său. Majoritatea nu o pot defini pentru că n-au trăit-o sau nici nu și-au dat seama (da)că i-a vizitat. Doar atunci când se scufundă în plictiseală sau se zvârcolesc în durere încep să facă oarecare diferență. Românii ocupă locul doi pe podiumul fericirii europene.
*
Puterea unui refuz are o singură unitate de măsură, NU-ul rebeliunii.
*
Nerefuzul este câteodată un semn de respect excesiv și nemeritat.
*
Am introdus prezentul în trilogia timpului pentru a ne justifica dorința de acum și imediat. Căutăm noi dorințe pentru a întârzia sfârșitul.
*
Erudiți ai nimicului, cei care-ți fură și timpul din cronometru.
*
Vârsta este valoarea adăugată secolelor care ne preced, la care avem acces de participare la toate realizările lor. Mătura istoriei a fost, în general, delicată.
*
Când normalitatea eșuează, schimbarea este pregătită de intervenție.
Semnele sunt că ne aflăm într-un timp care este pregătit pentru perturbări. Ce fel vor fi? Unele au apărut deja. Perturbările nu sunt numai politice; sunt și sociale, și culturale, și medicale. Astăzi îndurăm pacea, dar mâine vom savura lupta, și consecințele ei, pentru hibridizarea tuturor formelor de perturbare, în special cele de pe rețelele așa-zis sociale. De fapt antisociale. Din secolul XVI, de la reforma protestantă a lui Luther, perturbarea produsă prin ascensiunea lui Hitler, bazată pe prăbușirea încrederii în instituții, când a folosit noile tehnologii, în special radioul, și până azi, utilizarea abilă a mass-media a fost crucială.
Perturbațiile aduc o schimbare profundă în înțelegerea oamenilor cu privire la modul în care funcționează lumea din jurul lor. Dezastrul este că foarte puțini mai gândesc. Nu se mai nasc gânditori naturali. IA se va ocupa și de asta.
*
Extratereștrii au fost avertizați să stea la ei acasă. Avem prea mulți tereștri pe care vrem să-i relocăm.
*
În cuprinsul timpului ultimele capitole vor fi post IA.