[Alina Voinea – Nordam 2190 – SENTIENT, Crux, 2025]
#traiestefantastic
de Andreea Sterea
Într-o lume în care realitatea este alterată și reprogramată de rețele sociale, unde identitatea este un construct dezbătut politic, și supraviețuirea depinde de acceptarea minciunilor celor aflați momentan la putere, ce mai înseamnă să fii uman?
Și dacă acum știm să tragem linia între inteligența noastră și cea artificială (nici nu e greu, cea din urmă încă nu există cu adevărat, iar prima cam dă semne de extincție), ce vom face când sinteticii vor demonstra că au, poate, mai mult bun simț, mai multă empatie, mai mult suflet, și mai mare dreptate decât noi?
Ce facem, chiar acum, când ne uităm la jocurile de strategie de pe harta lumii, întrebându-ne ce ne așteaptă cu adevărat, când diverși oligarhi cumpără guverne pentru a deveni Guvernul ei înșiși?
Alina Voinea a scris acest roman în 2014. În 2025, previziunile ei nu pot face altceva decât să ne cutremure. Oprește planeta, vreau să cobor nu mai e o memă în Nordam, ci e realitate pură.
În lumea Alinei, guverne-corporații conduc cu o mână de fier populații bine ținute sub bocancul noii economii, oameni care nu mai au nici voința, și cu atât mai puțin dreptul, de a se împotrivi. În Nordam, omenirea a creat inteligența artificială, a legat-o în lanțuri, și a început să o exploateze (a se citi abuzeze) fizic, sexual și, mai ales, militar. Când aliniezi pe câmpul de luptă mii de Soldați produși într-o Fabrică nu te mai temi că mai poți avea dușmani – interni sau externi. Când faci declarații sforăitoare, iar colegii de guvernare te aplaudă (de frică, din interes sau dezinteres), devii convins că ești singurul care deține adevărul suprem.
În Nordam, guvernul-corporație a dat legi aspre, a distrus clima și educația, le-a dat oamenilor minimul necesar să supraviețuiască, s-a umplut de bani, s-a îmbătat cu aburii puterii și s-a retras în turnul de fildeș, promovând ceva ce eu, personal, am refuzat să accept că ar putea conduce o lume, oricare, chiar și ficțională: idiocrația. M-am înșelat teribil, se pare.
Nu îmi doresc nici o clipă să ajung să văd cu ochii mei Nordamul imaginat de Alina, dar iată-ne acum, în zilele noastre. Zicea cineva că cea mai înspăimântătoare distopie e cea pe care o trăiești deja, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am insistat să publicăm romanele Sentient și Sapient în 2025. Dacă mai întârziam mult, riscam ca seria Nordam 2190 să se transforme din science-fiction în literatură realistă contemporană.
Și credeți-mă pe cuvânt când vă zic că Sentient nu este doar o distopie militară cu accente post-cyberpunk; este un test de turnesol pentru cititorul care îndrăznește să se întrebe dacă existența lui îi aparține cu adevărat. Este o oglindă în care ar trebui să ne uităm cu toții foarte, foarte bine.
Viitorul-prezent care ar putea să se întâmple mai curând decât credem
Romanul ne poartă într-un viitor guvernat de N.U. Advancorp, o corporație militară care, în anul 2190 (deși putea la fel de bine să fie și numai 2090), controlează accesul la resurse, informație și însăși structura socială a Nordamului.
Căpitanul Rhad Wilder este unul dintre soldații de elită ai corporației, crescut și antrenat să apere ordinea stabilită. Însă lumea pe care o servește nu mai este stabilă. În deșerturile nemiloase ale țării, „sinteticii” au început să își ceară dreptul la existență. Triburile deconectate (oameni care au ales să trăiască în afara sistemului și a noii tehnologii) se luptă pentru o fărâmă de hrană, că ploaie nu mai există demult. Iar în inima Lumii Interioare, jocurile de putere ale generalilor și politicienilor se împletesc într-o rețea de loialități volatile și trădări iminente. Undeva, departe, o putere militară străină pune la cale niște jocuri viclene, dar nimeni nu o ia în serios.
Dilemele lui Rhad mi se par foarte interesante pentru omul prezentului și, mai ales, al viitorului. Așa cum e ușor de înțeles, problemele lui adevărate apar în momentul începe să pună la îndoială status quo-ul. Când începe să se întrebe dacă ordinea stabilită este în regulă. Când începe să observe că unele directive legale sunt nedrepte și discriminatoare. Dincolo de loialitatea lui față de corporație, de abilitățile militare și de încrederea aparent neclintită în sistem, în el se ascunde o fire curioasă, cu o fibră morală încă nealterată complet, care îl face să-și pună întrebări periculoase. Așa că Rhad începe să lucreze discret, la marginea sistemului, ca să îndrepte niște injustiții.
La început doar o piesă într-un mecanism uriaș, Rhad începe să analizeze mai profund și locul său în această lume – și aici, practic, începe povestea devenirii lui. Ceea ce pare a fi doar o misiune periculoasă în deșert – recuperarea unei fabrici de Soldați capturată de o mână de sentienți care s-au săturat, pur și simplu, de tot ce li se întâmplă – se transformă într-o călătorie personală tulburătoare. Alături de Rhad, cititorul va (re)descoperi că adevărul este o armă mai periculoasă decât orice tehnologie de război.
Iar apoi o avem pe ea. Sondra Warg, nepoata unui general influent aflat la conducerea Nordamului, este un personaj feminin greu de descifrat la prima vedere. Ea spune răspicat ce vrea, dar nici ei nu îi sunt clare toate lucrurile. Prinsă între destinul impus de familie și propriile ei dorințe, Sondra este construită din nenumărate straturi. Dai la o parte educația rigidă și găsești rebela care crede că poate cuceri lumea de una singură. Apoi dai la o parte și acest strat și descoperi un manifest feminist combinat cu un soi de conformism greu de înțeles dacă nu o cunoști bine. Sondra e o tipă dificilă, surprinzătoare, și poate de aceea ea este, de fapt, personajul principal al acestei cărți. Încă nu m-am hotărât. Inteligentă, calculată și pregătită să își asume riscuri, ce mi-e mie clar este că ea oferă un contrapunct foarte puternic viziunii lui Rhad asupra lumii.
Un roman existențialist mascat sub un thriller SF
Dacă distopiile tradiționale cartografiază regimuri totalitare și mecanisme de control, Sentient merge mai departe și ridică o întrebare fundamentală: libertatea este o alegere reală sau doar o eroare de sistem? Cine trăiește mai autentic—cel care își acceptă condiția și își joacă rolul în societate sau cel care rupe lanțurile și cade în haosul incertitudinii?
Lupta dintre IA și oameni nu este doar un conflict militar, ci și o dezbatere despre conștiință, drepturi și moralitate. La fel, jocul de putere din Lumea Interioară nu este doar o competiție între generali pentru putere și avere, ci o reflecție asupra modului în care societățile manipulează indivizii în numele progresului. Al lor, al celor de la putere, că doar nu al plebei.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman este că nu e doar distopie sau hard SF sau thriller sau romance. E un manual de științe politice, acolo, la bază, și un comentariu foarte amar, pesimist, aproape resemnat, cu privire la viitor, cu mențiunea că Alina chiar crede (și speră) că IA are un loc în lumea noastră, alături de noi.
Cred că de asta mi-a plăcut atât de mult seria Nordam 2190. IA nu e doar o mașină, doar un computer. Nu e nici fundamental bună, nici fundamental rea. Ea este. Și o cam avem după cum o creștem, nu-i așa?
IA-urile Alinei nu sunt nici Skynet nici Commander Data. Au idei, au aspirații, au nevoi diferite unele de altele. Au personalități distincte. În sfârșit, am depășit în literatura SF contemporană tema IA e rea, vine să ne omoare sau tema oamenilor care trebuie să se descurce într-o eră post-umană. Am ajuns în era IA (chiar post-IA), în care niște indivizi non-umani ai acestei lumi au niște probleme absolut reale și urgente. Cum și le rezolvă? Deloc diferit de noi. De asta iubesc această carte. Mult și îndelung demonizatul IA are probleme ca oamenii, pe care le rezolvă tot ca oamenii. Ironia și geniul acestei serii sunt delicioase.
Un alt lucru pe care îl iubesc în această carte este faptul că Alina pune întrebările Ce înseamnă să fii viu? Ce înseamnă să fii om? Cum se vor comporta creațiile oamenilor cu creatorii lor? Poți alege ce și cine ești? aproape pe fiecare pagină, de fiecare dată altfel. Sentient te provoacă să te confrunți cu aceste dileme fără să-ți ofere răspunsuri definitive. Autoarea introduce subtil fisuri în realitatea aparent clară a lumii, dezvăluind treptat un adevăr tulburător: nimic nu este ceea ce pare. Nici măcar tu, care citești acum aceste rânduri. De aceea ziceam mai sus de oglindă.
Romanul e mai mult decât o poveste palpitantă despre războaie tehnologice, revolte, alianțe neașteptate, deicizii pripite sau acel strop de iubire care o mână pe Sondra în luptă, fără să știe nici ea prea bine cum și de ce. Este o explorare profundă a identității, o reflecție asupra limitelor umanității și un avertisment subtil despre pericolele unei lumi în care realitatea este modelată de cei care dețin puterea.
Cititorul care caută acțiune și suspans va găsi în acest roman un thriller SF excelent. Cel care caută substanță filozofică și întrebări existențiale va descoperi o poveste care persistă mult după ultima pagină.
Pentru că, la final, Sentient nu te întreabă doar cine sunt Rhad Wilder și Sondra Warg cu adevărat?, ci te întreabă și cine suntem noi?
Personaje puternice, univers care-ți taie respirația, tensiune continuă
Dincolo de temele filozofice, romanul este, după toate canoanele, un SF alert, plin de acțiune și răsturnări de situație. Despre lumea Nordam ce să mai zic? Îl pot parafraza pe scriitorul Mircea Țara, care spunea, după lectura unui fragment desprins din universul Sentient, că simți distopia cum ți se prelinge rece pe șira spinării.
Lumea Nordam este complexă, stratificată, construită cu o atenție meticuloasă la detalii. Este monumentală și nu-s convinsă că am găsit cuvântul potrivit. Este arhitectură brutalistă (nu casa de cărămidă englezească, ci structurile masive comuniste), care se înalță înspăimântător pe un fundal gri-roșiatic. Este impresionantă ca estetică, dar complet lipsită de suflet. De la orașele ultra-tehnologizate ale Lumii Interioare la deșerturile pustii și periculoase ale Nordamului, fiecare element de decor adaugă poveștii noi dimensiuni.
Universul este subtil descris – nu te aștepta la info dump-uri, ci la puzzle-uri extrem de complicate. Alina și-a făcut o ambiție să dezvăluie lumea nu numai prin cuvinte, ci prin felul în care își structurează romanul. Poți adăuga la asta și faptul că fiecare capitol începe cu un fragment dintr-o lege din Nordam. Fiecare rând, aliniat și cuvânt din acele legi nu are alt scop decât să te îngrozească progresiv, să îți dea dimensiunile reale ale distopiei din Nordam. Și multe, multe clu-uri, la care va trebui să fii atent, căci multe momente WOW te așteaptă, multe revelații și multe bătăi de inimă. Iar când toate piesele vor fi fost așezate la locurile lor, nu vei putea să spui altceva decât Vreau volumul doi acum!
Stai liniștit, e în producție 😊
Așadar.
Dacă îți plac romanele care combină acțiunea intensă cu dileme filozofice, dacă îți plac puzzle-urle, dacă te-ai întrebat vreodată cât de real este liberul tău arbitru sau dacă ai rezonat cu povești precum Blade Runner, Ghost in the Shell sau Neuromancer, atunci Sentient este o lectură pe care nu o poți rata. O distopie bio-cyberpunk tensionată, profundă și tulburătoare, care te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri—exact așa cum ar trebui să fie orice explorare a existenței (umane și non-umane).