[cuvinte afurisite]
de Mihai Bogdan Lupescu
„Secretul este începutul tiraniei”, își desecretiza gândurile Robert A. Heinlein. Secretul este inclus în compoziția oricărui regim politic, de la tiranie la democrație și retur. Este ingredientul fără de care nu pot exista nici societățile secrete. Secretul este liantul dintre putere, influență, incompetență, hoție și frică. Secretizarea este o boală comună tuturor guvernelor.
Sub Vatican există o arhivă de documente secrete din istoria noastră, a ultimilor 2000 de ani, aranjate în rastele înșirate într-un labirint de 88 km.
Fiecare societate, secretă sau nu, își apără secretele mai abitir decât o face pentru a-și păstra patrimoniul cultural, valorile istorice sau solemnitatea.
Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord spunea că „Există ceva mai îngrozitor decât calomnia: adevărul”. Vă dați seama dacă Talleyrand spunea asta?
*
O minciună, care nu prezintă bulina de autenticitate, dacă este repetată suficient devine adevăr cu drepturi depline, ca un emigrant care primește aprobarea de cetățenie. Tivul compromisului său, sau al falsei ipoteze, este la fel de periculos ca un agent străin infiltrat la vârful puterii.
*
Rafflesia
Sub faldurile fustelor oficialității se petrec lucruri rușinoase.
CCR se spală mereu pe mâinile de nespălat. A rămas într-o pandemie de la înființare. În pandemia sfidării și abuzului în formă continuată. O succesiune de transgresiuni imunde. Pentru dumneaei vorbele lui Karl Kraus sunt ultrapotrivite: „Moralitatea este o boală venerică. Stadiul ei primar se numește virtute; stadiul ei secundar, plictiseala; stadiul ei terțiar, sifilis”.
*
Plăcerile inerente ale obrăzniciei. Kraus mă inspiră. Atât s-au lărgit brăcinarii moralei încât orice mârlan e curios să-i vadă desuurile.
*
Constituția este pe hârtie. Deciziile CCR sunt pe dosul hârtiei. Nu vă așteptați la dreptate acolo unde justiția este pe hârtie.
*
Conflictul este un foc atroce, aprins de rebeli precoce și întreținut de tăciuni lacomi și feroce.
*
Atunci când justiția este întârziată sau inexistentă, falsă, injustă, coruptă, incompetentă, sfidătoare, partinică, sau nedreptatea este aplicată oamenilor din societate, probabil că va genera conflicte, în special din partea persoanelor cărora li se refuză dreptatea.
*
Ne naștem liberi, dar mai târziu ne punem singuri lanțurile și ne alegem tiranii.
*
Planeta toată este un uriaș amfiteatru unde se joacă, de la obârșia lumii, o piesă în multe acte, dar cu trei actori: eroi, bandiți și spectatori. Rolurile se schimbă în dezordine, mai degrabă decât în ordine și, probabil, în funcție de timpul de plictiseală.
*
Inflaţia monetară, a corupţiei, a prostituţiei, a falsului, a minciunii, a erorilor, a prostului gust: o inflaţie a penibilului care a marcat cel mai vizibil campania electorală în 2024 și 2025.
Avem un soi de democraţie, alta originală, care în loc să umble din casă în casă cu detoxifierea moralei şi igienizarea conştiinţei, se arată turbulentă şi metastabilă, gata oricând să se prăbuşească, deshidratată, într-un haos şi o nouă dictatură.
*
Persuasiunea și propaganda, două pungi la ochii politicii parșive.
*
Dacă spunem că politicienii sunt incompetenți, hoți, mincinoși, corupți și câteodată trădători, sper că nu m-am repetat, spunem că susținătorii lor sunt niște imbecili. O altă cale de polarizare a marketingului politic.
*
Politica este într-adevăr o curvă bătrână și spongioasă, în superfetație congenitală. Este necesară o exorcizare. Cine o poate face? BoBOR-ul?
*
Pentru cei interesați, când ai găurit aproape complet buzunarul bugetului, trebuie să astupi gaura nu să o lărgești sau să ciuruiești toate buzunarele costumului.
*
Parlamentul este un talcioc în care fiecare partid și-a instalat o tarabă cu vechituri, lucruri ieftine și uzate.
*
„Nu mai sunt ministru, la revedere!” De ce toți care pleacă de la guvernare, indiferent de motiv, se simt nevinovați, neresponsabili pentru ce-au făcut și pentru ce se întamplă după ei? Pentru că nu-i condamnă nimeni.
*
Este îndoielnic dacă „suveraniștii” luptă pentru soarta țării lor, independența față de alte state inclusă. Ei luptă pentru mândrie, libertate și putere supremă – libertatea de a dispune de actele lor și puterea de a-i domina pe ceilalți. În timp ce datoria suverană a țării crește cât girafa.
Cei dominați doresc în primul rând să-i imite pe asupritorii lor; vor să riposteze, să se razbune. Și rolurile se pot schimba.
Acești oameni se tem de dezbaterea publică și cer omogenizarea unor atitudini acceptabile, compatibile cu idealismul lor emoțional, utopic.
*
Extremiștii au făcut apel la calm și la rațiune. A fost un apel grozav!
*
Ca să spui azi că toți gândesc, ori ești prost, ori ești nebun, dar în niciun caz curajos. Ai fi fost, poate, pe vremea lui George Duhamel.
*
În fiecare societate, de-a lungul istoriei umane, au apărut indivizi care voiau, încercau sau erau convinși că pot să explice și să interpreteze în comunitățile lor lumea vizibilă și invizibilă.
Cei mai capabili să acceseze, să articuleze și să comunice stările de la marginea minții au devenit (clar)văzătorii, preoții, povestitorii originali, vindecătorii și șamanii pe care ni-i propune John Britton și despre care spune că îi numim, în diferite contexte, actori. Și ceilalți? Nu avem fiecare un rol de jucat în propria viață? Ba da, dar unii se cred în stare de mai multe, și nu toate li se potrivesc.
Este curios, totuși, că Britton nu i-a inclus, nu pe șarlatani, îl înțeleg, dar măcar pe cei care au ajuns azi să-și spună influenceri. Sau gândea că devine redundant?
*
Psihologii știu de mult că oamenii se pot angaja în relații parasociale cu personaje fictive. Pentru mulți fani, pufani, mocofani și tufani, asocierea parasocială puternică cu o vedetă sau cu un psihopat care se crede profet sau salvatorul națiunii este cea care acționează ca un stimulent pentru a căuta oameni cu gânduri similare.
*
Fiecare om, dacă nu poate fi profet în țara lui, crede că poate fi profet pe planeta lui, ceea ce conduce la o inflație de profeți, o daună gravă adusă scoarței pe care ne aflăm toți. Mă și mir că n-a intrat încă în rezonanță.
*
La noi corupția a terminat demult fundația și stâlpii de rezistență, a ajuns la cupolă.
*
Corupția este 60% naționalizată și 40% privatizată. Statul vrea să mai vândă vreo 9% din acțiuni.
*
Sezonul războiului rece s-a încheiat. Începe pacea caldă, încălzirea globală a răzmerițelor.
*
Religiile au promovat războaiele, dar au fost războaie sfinte. Și e corect ca și războaiele să promoveze religiile. Se vor termina vreodată aceste favoruri? Oamenii se întrec în construcția și mai multor așezăminte și morminte unde să-i ascundă pe cei care nu rezistă noilor războaie.
*
Veștile proaste au întrecut întotdeauna bârfele care s-au mișcat mai rapid decât călătoria luminii. Iluminarea încă mai este așteptată. Avem un nou campion, știrea falsă.
*
„Puținii care înțeleg sistemul, fie vor fi atât de interesați de profiturile sale, fie atât de dependenți de favorurile sale, încât nu va exista opoziție din partea acelei clase. Marele corp de oameni, mintal incapabil să înțeleagă avantajele extraordinare, își va purta povara fără plângere”, Rothschild Brothers of London, 1863. Și marele corp imbecil își poartă într-adevăr povara în tăcere de peste 150 de ani. Încă n-a obosit. Dar răsar tot mai mulți antisistem; nervos.
*
Interese comerciale și politice globale au existat de mii de ani. Unii acum s-au trezit în globalism ca și cum ar fi fost înghețați ca mamutul lânos din Siberia, descoperit după 39000 de ani. Ați și uitat de drumurile celebre ale comerțului cu aur, mătase, smirnă și alte mirodenii? După ce l-au pus la dispoziție Chinei, acum Rusia și USA plâng de ciudă și ar vrea să se extindă și mai mult. Imperialismul de secol XXI. La ce democrații visați?
*
Un guvern care împarte indulgențe și ofrande, cumpărând voturi din banii publici, confundă afabilitatea cu o mizerabilă mizericordie. Își pregătește parastasul.
*
Mintea care se opune lumii vede relația lor doar în termeni de opoziție. Nu are licăriri de pozitivitate.
*
Când uităm, ne dispare trecutul.
*
M-am convins! Încă mai pot fi surprins! Trebuie să renunț la emisiunile TV de știri, politice și divertisment.
*
Toți guvernanții ar trebui puși sub tutelă.
*
Prima parte a vieții, jumătate când scriu, cea mai bună și mai frumoasă, a fost dată statului comunist. A doua, democrației false.
*
Ne predăm din dezgust, ca Pitagora în lanul de fasole, ne oprim din mersul care nu ne mai atrage prin amărăciunea lui.
*
Există o linie foarte fină între oamenii care se agită pentru a influența oamenii, a obține voturile și puterea, și cei care pun la îndoială status quo-uL.
*
Avem libertatea propriilor noastre opinii, dar nu și a propriilor noastre fapte. Nu suntem liberi să alegem consecințele acțiunilor noastre.
*
Guvernul nu este interesat de transparență. Cei curioși, cărora le pasă, încearcă zadarnic să dea perdeaua la o parte.
*
Un guvern trebuie să-și surprindă și să-și entuziasmeze concetățenii cu ceea ce își doresc, înainte ca ei să-și dorească asta.
*
Cu cât mai multe pomeni cu atât mai mulți cerșetori.
*
E de preferat să eșuezi strălucitor decât să reușești deplorabil.
*
Și pentru acoperiți și pentru descoperiți, și pentru înfășurați și pentru desfășurați, și pentru înstelați și pentru înnegurați. Și pentru educați, depravați, clasificați, parașutați sau deghizați. Pentru toți e loc sub soare, dar cine mai vrea să-l suporte?
*
După iminentul război nuclear se va naște o eminentă precivilizație, dar care va ieși din buncăre nu din grote. În buncăre nu se vor regăsi hieroglifele preadamiților ci hologramele post nemernicilor.
*
Heraclit spunea că nimic nu este permanent cu excepția schimbărilor. Ei bine, această conjectură se va schimba într-o zi.
*
Săracii specialiști pe care-i tot scoatem la televizor să explice ceea ce nici ei nu înțeleg.
*
Nu este nimic mai greu decât să răspunzi la zvonuri sau teorii ale conspirației. Idolatrii social-democrației absorb cel mai bine conturile anonime sau false. Sunt super-răspânditori de dezinformare care-și zic influenceri și care, indiferent de motiv, sunt bucuroși să vândă aceste povești false în numele lor.