[fragment din romanul „Răul cel mai mic”, Editura Datagroup, 2025]
de Sorin-Mihai Grad
—Promiteam o treabă cu Ziggy Ba L’Hiverne, uite că am reușit să ne aliniem și s-o facem așa cum trebuie. Omul e haios și deștept, zici că-i subsemnatu’ după o lună în Africa. Chiar dacă-i super-ocupat cu campania electorală, a reușit să-mi ofere o zi întreagă în care am făcut o grămadă de nebunii împreună. Ne-am dat și în mașinuțe bușitoare, am fost la piață și la un târg de animale, plus o baie de mulțime în centru. I-am dat ocazia să gătească pentru mine și familia mea, a ajutat la vopsitul unui gard și a plantat copaci într-un parc, unde a și ajutat niște copii la teme. Și au mai fost și altele, ziua a trecut ca rapidu’ prin haltă. Frate-meu ne-a filmat peste tot și pe mâine seară sper să vă putem da materialul pe toate canalele noastre. Nu știu dac-o să iasă o juma’ d-oră, o oră sau mai mult, fratello e Spielberg featuring Lucas la faza asta, da’ vă garantez c-o să vă placă. Iar ca să finalizăm ziua așa cum trebuie, facem și un live. Nu vă pierdeți vremea la televizor, stați cu ochii și urechile la noi și săriți cu întrebări în comentarii. Premiul pentru cea mai tare e un topor de calitate oferit de Wäslüy SRL.
—Nu glumește, acesta e toporul de care îl puteți scăpa pe domnul Toporișcă.
—Fără autograf, dar cu amprentele lui Zig Ba L’Hiverne. Dacă porți mânuși când scapi de soacră cu ajutorul lui, Ziggy va avea nevoie de alibi.
—Măi Gigi, ai uitat că-s în campanie electorală? Pe cine crezi că pot convinge să mă voteze dacă vorbești de-astea despre mine?
—În primul rând nouăzeci și toți la sută din cei căsătoriți. În al doilea, la câte știri dubioase au apărut despre partidul vostru, crezi că mai bagă cineva în seamă c-ai avea tu amprente pe un topor?
—Oricât de incredibil pare, io mă înțeleg perfect cu soacră-mea. Îți dai seama, am declarat-o soacra mea favorită.
—Nu pot să-mi dau seama, da’ te cred, ești excepția care confirmă regula. Sau spui asta ca să câștigi și voturile soacrelor?
—Recunosc că sunt subiecte unde în calitate de cetățean am o anumită opinie, iar în calitate de politician, deși nu-s sigur dacă chiar poate fi considerată o calitate să fii politician, sunt nevoit să expun public o alta. Dar cei doi se înțeleg de minune în legătură cu soacra mea preferată.
—Dă-ne atunci un exemplu unde ăștia doi se iau la cuțite.
—Hai, măi, îs în campanie electorală. Lumea vrea să audă promisiuni mărețe și fanteziste, nu despre conflicte interioare.
—Deci te pregătești deja să fii ambasador?
—Pe asta de unde-ai mai scos-o?
—Faci pe diplomatul, iar după ce ies pe linie moartă politicienii își aranjează sinecuri, deseori pe la ambasade.
—Încă n-am intrat în Casa Poporului și vrei să-mi planific viața postparlamentară?
—Serios? N-ai intrat în Casa Poporului? Ce fel de român ești?
—Să știi că nu ești primul care se îndoiește de românitatea mea.
—Dacă faci parte din Partidul Adevărat Românesc, îți asumi și asemenea nedumeriri.
—Cum naiba să nu fiu român? Nu-mi amintesc nimic de dinainte să ajung aici, vorbesc cu accent de Cluuuj, știu cu câte i’uri se scrie membri și în ce județ e Aninoasa, ce altceva mai vrei de la mine?
—Nu te ambala, frate! Chiar așa, știe cineva dintre voi cei care ne urmăriți unde e Aninoasa? Cineva scrie pe chat Dâmbovița, altcineva Gorj sau Vâlcea. Stați jos, aveți doi la geografie pentru azi. Zigule, fă-ți campanie.
—Deci votați-ne pe noi, că suntem decât cei mai tari.
—Promițător început. Da’ lipsește un mâncaț’aș ca să fii cu adevărat convingător.
—Las’ că mi l-ai adăugat tu.
—Totu’i bine când se termină cu bine.
—Famous last words. Prea mi-ai servit-o.
—Lasă vrăjeala, vrăjește-ne!
—Cu plăcere. Pentru cei care au deschis mai târziu internetul, invitatul live’ului de azi al vlogului vostru preferat este Zig Ba L’Hiverne, secretarul general al Partidului Adevărat Românesc, P:A:R.
—Și decât să vă băgați ceva în el de vot, mai bine băgați P:A:R în parlament.
—Pe scurt, da. Ăsta e mesajul meu, acum putem vorbi despre ce vrei tu.
—Hai să lămurim pe veci, sunteți de stânga sau de dreapta? Cei de la Stânga Unită au dat chiar un comunicat în care se delimitează de voi, c-ați fi prea de dreapta, iar conservatorii vă fac neomarxiști.
—În primul rând Stânga Unită nu e chiar un reper, cele trei partide minuscule care s-au aliat sub acest nume pompos ar avea probleme să umple un bloc de zece etaje cu membrii lor. Iar cine e-n politică și încă n-a primit eticheta de neomarxist consider că are dificultăți majore de percepție a realității contemporane. Ei, pe scurt, stânga ne consideră conservatori, dreapta stângiști, iar cei din centru nu ne bagă-n seamă, fiind prea preocupați cu propriile conflicte interne. Tu unde ne vezi?
—Călare pe situație.
—Glumim, glumim, dar vorbim serios când spunem că nu urmăm o ideologie anume. Ne inspirăm de unde putem, însă e important să specific că măsurile propuse de P:A:R nu sunt neapărat părerile membrilor săi, ci idei cu care rezonează poporul nostru.
—Iar poporul nostru e cam conservator de stânga.
—E greu să-i pui o etichetă mai potrivită.
—Din ce spui, înțeleg că voi nu vreți să faceți ce e bine, ci ce vrea poporul.
—De obicei ce e bine nu se vede imediat. Pe moment vezi ce e mai ușor, ce-ți poate aduce imediat un câștig sau o satisfacție, ce a fost sau ar fi fost bine afli doar în retrospectivă.
—Unde trăiesc doar cetățenii din Republica Ideală România.
—O idee lansată de Ștefan C. Mare, președintele P:A:R, care a prins tracțiune. Noi suntem convinși că înțelepciunea colectivă a poporului nostru e mai benefică țării decât ideile oricăruia dintre noi. Colectăm idei, studiem cum rezonează compatrioții noștri cu unele pe care le propunem noi, iar în programul P:A:R ajung doar cele care au parte de susținere în popor.
—Deci plagiați poporul, cu alte cuvinte.
—Îi oferim o oportunitate de a-și face cunoscute opiniile și, sperăm, de a pune în practică soluțiile pe care le vede la problemele țării. Pentru asta, însă, e nevoie să ajungem în parlament și la guvernare.
—Lăsați-ne să vă dezamăgim!
—Da, e unul dintre sloganele noastre, alături de răul cel mai mic. Mai era și să ne fie bine, dar n-a prins așa puternic precum celelalte și l-am cam neglijat în ultima vreme.
—Ultima vreme? Sunteți un partid înființat în acest an, totul e ultima vreme pentru voi.
—Și eu care credeam că m-ai invitat să vorbim pentru că ți-s simpatic.
—De-aia a fost invitația, dar conținutul nu-l controlezi. Te întreb orice vreau, astea-s regulile pe vlogul meu.
—Dă-i bătaie.
—Hai să vedem ce mai zice lumea pe chat. Iorgu din Aninoasa, pe tine nu te întreb din ce județ ești. Ce vrei să afli de la acest politician pe care am avut bunăvoința să-l invit în casa mea virtuală?
—Zigule, dacă-mi permiți, că suntem de aceeași vârstă, ce planuri aveți ca să eliminați rețelele de corupție din administrație?
—Iorgule, mersi pentru întrebare. Înainte să-ți răspund dă-mi voie să specific că prefer ca lumea să mi se adreseze pe numele mic, fără domnisme.
—Păi da, că domni au fost Ștefan, Mihai, Mircea, nu bunicu-tău după care te-au botezat.
—Gigi, ai pus ca de obicei toporișca pe y. Iorgule, ideea care urmează ne-a fost sugerată de un sudor pensionar din Buzău și a adunat ovații unanime peste tot unde a fost discutată, așa că-s sigur că va fi integrată în programul nostru parlamentar. Pe scurt, în posturile de la stat să nu mai poată fi numiți politicieni, cu micile excepții unde nu se poate altfel. În rest, să fie concursuri peste tot unde se poate, iar cei care au avut funcții politice în ultimii ani să nu fie eligibili pentru ele. Măcar așa sperăm să reușim să scuturam din caracatițele care au cuprins administrația și instituțiile și companiile de stat.
—Cum naiba nu s-a gândit nimeni la asta până acum?
—De ce s-ar gândi, când interesul lor a fost mereu să-și plaseze bine oamenii care n-au fost realeși, rudele și prietenii lor?
—Ileana din Borșa, tu urmezi.
—Aveți în plan o reformă a asigurărilor sociale?
—Mulțumesc, Ileana. Ați fi surprinși câți compatrioți și-ar dori să nu achite contribuții sociale. Unii pentru că nu le înțeleg utilitatea, alții pentru că nu cred că vor ajunge să beneficieze de pe urma lor, și mai sunt și destui cărora nu le pasă de subiect și-și doresc doar să primească mai mult, acum. Cum se vor descurca într-un viitor în care vor fi bătrâni și bolnavi e o problemă de rezolvat într-un cândva foarte îndepărtat. Pentru aceștia, am putea susține introducerea unui model simplificat de asigurări sociale care să coste mai nimic și să acopere la nevoie doar strictul necesar pentru subzistență și servicii medicale de urgență, pentru că oameni suntem cu toții.
—Și pensia?
—Nimic, doar suma necesară subzistenței. Nu aș încuraja pe nimeni să adere la acest plan, dar luăm în calcul să propunem introducerea lui, căci se pare că există doritori.
—Voi sunteți conștienți că o asemenea măsură ne-ar întoarce în zorii capitalismului sălbatic?
—Poporul nostru, stăpânul nostru.
—Și oricine vă acuza c-ați fi de stânga nu mai are deloc motive s-o facă.
—Catastrofă cosmică, ce mai…
—Serios acum, de unde le scoateți?
—Chiar crezi că glumim când ne dezvăluim sursa ideilor din programul electoral?
—De acord, problema școlilor fără toalete trebuie rezolvată urgent, dar unele măsuri pe care le propuneți îs demne de Gogonele, nu de pus în legi. Să nu se înțeleagă că parlamentu’ nostru nu-i o glumă proastă. Că e.
—Spre deosebire de glumele gogoneilor, care-s de obicei reușite. Bine, mă repet, ce să fac? Pe de o parte, colectăm idei de la oameni, iar mai nou chiar ei ni le trimit, și, folosind mijloace științifice, studiem dacă e vorba de păreri izolate sau ale unei porțiuni semnificative dintre concetățenii noștri.
—Statistica este doar un mijloc de a ne simți din când în când speciali.
—Printre altele, dar să știi că e și utilă, pe alocuri.
—I-am depășit pe unguri la PIB pe căciulă.
—De exemplu. Să închei totuși ideea anterioară. Pe lângă ideile cooptate din popor, mai propunem spre dezbatere și ce ne trece nouă prin cap, însă astea nu intră-n program decât dacă chiar prind la oameni. În principiu, ne bazăm mai degrabă pe prima categorie, aș estima o proporție de 5 la 1 au așa ceva în favoarea ei. Chiar suntem un partid altfel, bazat pe ce-și doresc oamenii, nu pe cum interpretează câțiva contemporani care visează la funcții ce-au aberat unii acum două secole.
—Ești dur cu doctrinele.
—Cum altfel să fii azi? Stânga și dreapta îs povești, proprietatea colectivă nu funcționează la oameni, ecologia e o necesitate, iar homosexualitatea nu e boală. Hopa, aproape că nu mai sunt teme pe care să se contreze cei de orientări politice diferite, trebuie s-o iei spre extreme ca să găsești ceva ce ăialalți n-au.
—Unii ar spune că doctrinele evoluează.
—Unele spre altele. Acum câteva alegeri în Germania platformele creștin-democraților și social-democraților deveniseră foarte asemănătoare, iar candidații lor principali aproape că nu se contrau, de râdeau ziarele că lumea are parte de un duet, nu duel, electoral. Iar ce se întâmplă la noi e o zacuscă totală, cu liberali mărind taxe, socialiști reducându-le și conservatori preocupați de mărirea pensiilor.
—Cum ți se pare caracterizarea P:A:R de pe conserva.ro?
—E cel mai haios site politic de la noi. Și n-o spun doar pentru c-o știu pe fondatoarea lui, o fată de milioane. Îmi place mult și Gogonele, cu glumele lor directe, dar Conserva e mai subtil, pentru multe poante e nevoie de un anumit background ca să le pricepi pe deplin. Și mi se pare superb că există oameni care iau de bun ce scrie acolo, chiar dacă pe prima pagină scrie clar că e o conservă de idei drepte apărută în semn de protest față de stângăcia politicienilor români. Iar ce-a scris despre P:A:R a fost pur și simplu delicios. Atâtea clișee stupide adunate într-un loc nu găsești nici la cei care ne înjură pe bune.
—Angheluță te întreabă pe chat ce sentimente ai față de Liberia dacă te consideri român.
—Am fost recent alături de Ștefan C. Mare într-un miniturneu prin diaspora. Una dintre problemele ridicate de mai mulți dintre românii cu care am vorbit a fost cea a asimilării copiilor lor în țările în care locuiesc. Le-am explicat că eu, chiar dacă am fost de câteva ori în Liberia și țin și cu echipa lor națională de fotbal, mă consider român. Uite, la un meci România – Liberia țin cu amărâții noștri. Noștri, adică românii. Când vorbesc despre noi, mă refer la români, fără să mă gândesc. Așa e și cu copiii lor, vorbesc la școală sau la muncă doar pe limba locală și ajung să se identifice locului respectiv. Fără ca asta să fie o problemă. Ce am mai remarcat, e că la români integrarea în țara de domiciliu e încurajată în familie, cel puțin la început, iar când devine oarecum problematică e prea târziu pentru a mai schimba ceva. Imigranții din alte nații trăiesc generații la rând în enclave fără a se integra cu adevărat, rușii sau turcii, de exemplu. Asta mi se pare că e o greșeală, de ce naiba stai acolo, dacă nu profiți cu adevărat de noile perspective? Ca să răspund concret la întrebare, cred că Liberia e pentru mine a treia țară în ordinea importanței după România și Moldova. Le doresc tot binele, ajut când și cum pot, dar nu mă văd locuind acolo și nici nu prea urmăresc ce se întâmplă acolo. Am rude liberiene cu care țin legătura atât acolo, cât și prin Europa, dar cam atât. Nu am abonamente sau alerte la știri despre Liberia, nu am cetățenia liberiană. Am pierdut-o când am primit-o pe cea română. Abia de curând s-a schimbat legislația și aș avea dreptul s-o redobândesc, dar nu mă interesează.
—Azorel te întreabă dacă P:A:R are în vedere ceva legat de drepturile animalelor.
—Există legislație pentru protejarea drepturilor animalelor. E îmbunătățibilă, de acord, dar măcar nu pornim chiar de la zero. Sunt probleme și cu aplicarea acestor legi. În general, profilul partidului nostru ne ajută să identificăm și propunem măsuri în care și noi credem, în domeniu protecției animalelor însă, acest lucru se întoarce împotriva noastră pe alocuri. Exemplu concret, am eșuat în a găsi o majoritate dispusă să susțină interzicerea ținerii câinilor în lanț. Într-o țară în care această practică este foarte răspândită, mai ales în mediul rural, nu ajung opiniile câtorva iubitori de animale, de obicei din mediul urban, conform cărora e barbar să ții câinele legat.
—Și ce aveți de gând să faceți totuși?
—Nu avem cum forța pe nimeni să-și schimbe opinia și nici nu urmărim să găsim vreo tehnicalitate care să ne permită să interzicem ținerea câinilor în lanț, chiar dacă majoritatea poporului e împotrivă. În acest caz vom miza pe educație. Există studii științifice despre urmările neplăcute ale ținutului câinilor legați asupra acestora. Trebuie să le popularizăm rezultatele.
—Chiar așa, ce faceți când voi vreți o chestie, dar poporul contrarul? Ca-n cazu’ potăilor înlănțuite.
—Vom pune accentul pe educație și dezbateri. Când e ceva cu adevărat important, ne vom da toată silința ca să obținem o susținere populară puternică a proiectului, fără a recurge la șiretlicuri.
—Adică fără să măsluiți numere și alde astea? Io te cred, jupâne, dar pe alții cum îi convingeți? Că pe ochi frumoși… S-o fi declarând credincioși românii, da’ transformați întâi apa-n vin, ca să-i câștigați de partea voastră.
—Dacă nu m-ai fi-ntrebat, probabil că nu-mi trecea prin cap să fac public că P:A:R lucrează cu un birou notarial care certifică rezultatele tuturor cercetărilor legate de stabilirea programului electoral. Am mai spus-o și eu, au zis și alții, lucrăm cu mijloace științifice, nu discutăm cu trei bețivi cărora le plătim câte-o cinzeacă și ăștia ne confirmă toate fanteziile.
—Și dacă descoperiți că nouă românilor ne place să fim mințiți?
—Proclamăm întâi aprilie ca zi națională.
—Ne lasă ciprioții?
—Nu știu dacă e nevoie să le cerem permisiunea, nu cred că e ca la steaguri când ne-am ciondănit cu Ciadul. Din ce știu, există țări care se sărbătoresc deodată. Oricum, dacă știe cineva sigur, i-aș fi recunoscător dacă ne-ar contacta. Dar tu cum de-ai dat de informația că ziua națională a Ciprului e pe-ntâi aprilie? Și cum de-ai reținut-o?
—Secret profesional. Când mergi în altă țară, e recomandabil să știi dacă nimerești peste zile libere pe acolo, să nu te pomenești c-ai de mers câțiva kilometri până la următoarea benzinărie doar ca să-ți iei un sandvici.
—Ha, ha, ai pățit-o și tu?
—Nu recunosc nimic. Hai că trec iar io la-ntrebări. Ce veți face ca să creați locuri de muncă?
—Îți mulțumesc pentru încredere. Ca să fim în poziția de a contribui la crearea de locuri de muncă trebuie să fim în parlament.
—Cu plăcere, dar nu neapărat.
—Lasă-mă, frate, să mă bucur că ne susții.
—Am zis că vă votez și te-am chemat să-i convingi și pe alții, dar n-o să mă vezi făcându-vă propagandă sau cu carnet de membru de partid.
—Să știi că abia cu puțin peste jumătate dintre români susțin necesitatea creării de noi locuri de muncă. Acum câțiva ani procentul era mai mare, chiar mult mai mare, însă acum oamenii vor doar bani, fără ca obținerea acestora să fie legată de un loc de muncă. Pe scurt, vrem o viață ca pe instagram, fără însă să ne dorim să muncim să o avem. Nu zic că nu muncim, spun că nu ne dorim s-o facem. Noi ca popor, nu noi doi sau noi P:A:R.
—Recunosc că nici io nu-s fan al muncitului, da’ după o vreme te obișnuiești.
—Iar tu ești dintre cei care și-au transformat hobbyul în profesie. Ce să mai spună cei care dau la lopată? Revenind, oamenii vor să aibă bani, așa că, glumind, am propus să trecem în programul P:A:R că vom da bani oamenilor. Așa, pur și simplu, tipărim bani și-i distribuim. Economiștii susțin că inflația e bună, așa că hai să dăm bani poporului, mărind în același timp inflația. Win-win!
—Ești nebun, frate!
—Îți mulțumesc, am petrecut o zi întreagă împreună și abia acum îmi faci un compliment.
—Realizezi că tocmai ai recunoscut pe bandă că ești pe lângă la economie?
—Ție ți s-a părut vreodată că ar conta la alegeri competența în economie? Oamenii se plictisesc repede când aud specialiști și savanți povestind crai verzi pe pereți. De ce să nu fiu cinstit? Nu-i cazul să-mi ascund ignoranța, oamenii apreciază mai mult sinceritatea decât competența. Drept dovadă, vezi oricare alegeri din 1989 încoace.
—Chiar crezi c-a contat undeva sinceritatea? Atât de puțină câtă ni s-a oferit și nouă.
—Nu prea. Dar competența nici măcar atât.
—Miluț de la Haita Votanților la Mișto zice că voi le păreți cel mai mișto partid la mișto care candidează la alegerile astea și o să vă voteze.
—Dacă ne votează HVM, ne-am scos! Respect, Miluț! Două aspecte aici, de fapt trei. În principiu, mulțumim anticipat pentru fiecare vot, indiferent de unde vine și ce-l motivează. Vot cu vot se adună procentele necesare ca să depășim pragul electoral. În al doilea rând, noi, P:A:R, nu suntem un partid la mișto, precum cele ale băutorilor de bere sau altele asemenea. Nu cerem bazaconii precum construirea de fântâni de bere sau înființarea de clinici pentru dependenții de oxigen. De fapt nu cerem nimic, nu suntem protestatari, noi propunem. Și nu propunem un program bazat pe dorințele noastre, propunem un nou mod de abordare a politicii – alegătorii decid dacă își doresc așa ceva, ca vocile și nevoile lor să fie auzite într-un mod mai direct decât până acum, sau nu. În general, nimeni n-ar trebui să voteze la bășcălie, ci după o analiză critică în care fiecare alege partidul sau alianța sau candidatul care-i reprezintă cel mai bine interesele.
—La noi știi că nu-i cazul. Ce zice primaru’, cine sare cu uleiu’, astea-s interesele primordiale, nu creșterea economică sau dezvoltarea infrastructurii.
—Iar în al patrulea rând, uite c-am mai scos o idee, sunt foarte bucuros că la noi nu există un partid al băutorilor de bere. Cu el în joc, n-am avea nici o șansă la voturile HVM. Astea fiind spuse, eu sunt un simpatizant al Haitei de când am citit despre înființarea ei și mă bucur că acești oameni se implică și participă la vot, chiar dacă, din ce înțeleg, nu se simt reprezentați de nimeni dintre candidați și aleg să voteze pe criterii diferite de cele ale majorității.
—Hai, breuceanule, că majoritatea votează fără să-și pună căpățâna la treabă. Ulei, remember?
—Deci, Miluț și Haita, P:A:R vă mulțumește anticipat pentru susținere.
—Ce părere ai despre cei care vă critică?
—Excelentă, când critica e la obiect. În general, încercăm să luăm ce se poate din orice opinie critică despre P:A:R, au fost chiar unele cazuri în care ne-au ajutat să progresăm.
—Ce poți stoarce din ce spun cei care v-au proclamat vagabonzi și trădători de țară?
—O lacrimă pentru starea lor sufletească și intelectuală.
—Bă, frate, iar m-ai făcut să râd ca nebunu’. Chemi omu’ să vorbiți chestii serioase, iar el se crede la stand-up.
—Nu te-ai săturat să ai de ales între Morgel, Morguța și Morgescu?
—Eeeee, Morguța.
—E măritată.
—Și ce contează? Chiar crezi că dacă vă prezentați așa, mai relaxați, mai nu știu, normali, o să vă voteze lumea?
—Tu ai vota doar un om serios, la costum?
—Deloc. Am anunțat deja că votez cu voi, iar pe tine nu te-am văzut niciodată la costum.
—Să precizez că, deși îți urmăresc canalul de ceva vreme…
—A, deci tu ești ăla care mă urmărește și-n canal.
—Vinovat. Iar tu m-ai văzut probabil pe la televizor sau pe net. Am comunicat online, ne-am auzit la telefon, dar abia azi ne-a văzut față-n față pentru prima oară.
—Văzut și plăcut.
—Asemenea, dar vezi că-s însurat. Asta așa, ca să nu-și facă lumea impresii greșite.
—Da, bă, știu, toată lumea a auzit că ești singurul român din afara Vasluiului care-și iubește soacra.
—Mda, ce să mai zic de concluzii eronate.
—Au dreptate cei care vă acuză c-ați fi un partid neserios?
—S-a tot votat cu oameni ce păreau serioși și uite unde-am ajuns, să fie nevoie ca eu să mă rup din rutina mea de om realizat în viață ca să bat câmpii țării și Europei cerșind voturi de la necunoscuți. Nu suntem un Spaßpartei, cum zic nemții, ci unul serios și, nu ne temem s-o spunem, cu idei originale. Dacă preferăm să nu facem o campanie electorală încrâncenată, nu înseamnă că nu abordăm teme serioase. Ca orice adevărați români, mai ascundem adevărurile grave sub straturi de bășcălie și mișto.
—Mioara Berbece, înainte să-ți citesc întrebarea tre’ să zic c-ai un nume perfect pentru P:A:R. O primiți, Zigule?
—Primim pe toată lumea care ne împărtășește valorile și ideile.
—Mioara vrea să știe cum intenționați să sprijiniți femeile.
—Nu e deloc secret că propunerea noastră pentru postul de prim-ministru este Alexandra Buna.
—Spune totuși ceva realist. Sunteți voi buni, dar totuși, chiar să dați premierul la prima participare la alegeri?
—Bine, dacă ar apărea un partid al femeilor aș vota cu el.
—Scandalos! Secretarul general al P:A:R ar vota cu alt partid!
—Am spus-o, n-o retrag. Ca să-i răspund doamnei la întrebare…
—De ce doamnei? Poate că e domnișoară?
—Dă-mi voie să cred că un astfel de nume se poate dobândi doar în urma căsătoriei.
—Și ce vrei să-i răspunzi? Tampoane gratis și zilele libere?
—Ca prime măsuri. Egalitate salarială reală cu bărbații. Acolo vrem să ajungem.
—Și vă lasă poporul?
—Știi că în țara noastră există mai multe femei decât bărbați, nu?
—În agricultură ce-aveți de gând să faceți?
—Să încurajăm corelarea producției cu consumul. Bun, ananasul și mango nu cresc încă la noi, dar cartofii da. În loc să exportăm grâu și să importăm cartofi, de exemplu, mai bine găsim modalități spre a înlocui o parte din culturile de grâu cu unele de cartofi. Și încurajarea pomiculturii. Pe lângă că n-ar trebui să importăm vreodată mere, după ultimele evoluții climatice se pare că am putea produce dublul consumului intern de kiwi sau migdale. De ce să nu devenim un exportator de marțipan? Și, foarte important, e nevoie urgentă în toată țara de depozite frigorifice pentru preluarea de la țărani a recoltelor de fructe și legume care se consumă proaspete. În loc să se deterioreze în două-trei zile dacă nu se vând rapid, astfel ar putea rezista la calitate înaltă o săptămână, chiar două. Ceea ce în perioadele de vârf de recoltare ar fi excelent.
—Pentru asistații social?
—Cursuri gratuite de engleză. Și de calificare în diverse meserii cerute de piață. Și subvenții dacă se mută în zone unde și-ar găsi de lucru.
—Subvenții ca să se depopuleze de tot satele și orașele semi-moarte?
—Situația actuală arată că nu pot fi salvați și oamenii și localitățile. S-ar putea băga bani serioși în zonele respective, sau să-ncurajăm oamenii să plece de acolo. Părerea mea coincide cu tendința arătată de concetățenii noștri, hai să ne ocupăm întâi de oameni.
—Ce ne poți spune despre faza cu momentele zero de care tot pomenește președintele P:A:R?
—E o idee cu care lumea pare de acord, eu mai puțin, dar așa e-n democrație, ne supunem majorității. Pe scurt, hai să iertăm tot ce-a fost până acum pentru cine-și recunoaște public păcatele și achită datoriile, dar să creștem pedepsele pentru cine calcă pe bec de acum înainte. Corupție, evaziune, datorii, colaborare cu securitatea, aranjamente necurate, sunt mai multe domenii.
#
romanul „Răul cel mai mic” poate fi achiziționat și de pe site-ul Editurii Datagroup