de Mihai Pavel
Pe la 2 și ceva eu cu Gogu ne chinuiam să spargem lacătu la un chioșc cu ranga.
Moșu n-avea nici camere nici alarmă.
De zgârcit.
Ăsta cu chioșcu era vecin cu el în Ferentari.
Gen pe aceeași stradă.
Gogu se scremea rău în timp ce trăgea de fiarele alea pe acolo.
Când te duci la furat și faci gălăgie e ca și cum ți-ai scris sentința. Te vede o babă somnambulă, dă declarație și de restu se ocupă garda. Hoții, precum polițiștii, au și ei gradele lor. Găinari, bibani, rechini. Bibanii eram noi care mergeam la ceva pont sigur. Găinarii erau ăia care furau căcaturi gen dero, carne și adidași. Pe ăștia mici îi linișteau gaborii repede. Cu rechinii în schimb era mai greu. Cu ăștia nu o dai. Se știa la secție cine e rechin și cine e găinar.
A fost o fază cu un rechin la Drumul Taberei unu Liță care i-a făcut X cu lama pe spate la copilul unui polițist.
De față cu mă-sa.
De atunci poliția avea interzis pe zona lui.
Ăsta mai să își verse mațele lângă mine.
Se mai uita la mine, gen, cplm să îi fac vere că nu se rupe.
I-am zis de 3 – ori să ia flacăra din magazie da al dracu dacă vrea el să facă ca mine.
Mă uitam să nu treacă vrun boschete pe stradă să ne vadă.
A fixat ranga pe lacăt.
S-a aruncat cu picioarele pe ea animalul.
Zbang! Lacăt rupt. Lanțu pe jos.
„Gogule luăm doar din casă și ce mai găsim băutură atât auziși?”
„Da veric.”
Aveam 2 genți de sală.
Ne-am înfipt ca hienele în casă.
Am luat câtă băutură am putut în genți.
Gogu băga pe unde apuca.
Eu în geacă.
A mai băgat în buzunar cicolăți și alte d-astea.
Cică pentru ăia mici ai lui.
Știam că ăia nu mănâncă.
Șobolanu era copt pe dulciuri.
6 minute. Record!
Ne-am tirat la Logan.
Gonetă până pe la Viilor.
Aproape de Bellu am scos banda de pe numere.
Ne-am oprit la Gogu în Ferentari să împărțim.
I-a picat fața când a scos teancu numai de 100 și 200 din buzunar + mărunțiș de 1-5-10.
Dăi și numără.
Total 2765 + băutura.
Gogu scotea sticlă după sticlă.
„Dacă puteai băgai și pe gaura curului Gogule”
„Nu iau de la mine șefule.”
Mi-am umplut geanta și dus am fost că dacă mă vedeau mă-sa sau nevastă-sa nu mă mai lăsau să plec că hai și tu să mănânci că mai stai la un pahar că pula calului.
M-a lăsat cu mașina în fața blocului.
Femeia era cu plozii în pat.
Dormeau la grămadă.
Gagică bună.
Cur țâțe tatuată.
Făcuse mâncare.
Mi-am pus pilaf cu piept de pui.
Am deschis o sticlă.
După masă am ieșit pe geam să trag o țigară.
Nu dormisem de 2 zile.
Ieșeam de la muncă, mă apucam cu Gogu de combinații, după iar muncă.
Morții ei de viață de căcat.
Lumea e împărțită între șmecheri și plebe. Șmecherii sunt ăștia mari care fac legea gen parlamentari, copiii de bani gata, procurorii, gaborii etc. Restul suntem pulimea care se trezește de dimineață, plătește chiria și muncește până cade.
Ce știe guvernu că eu n-am ce să mănânc, am copilu bolnav, n-am să-i iau medicamente.
Oamenii cer pâine și primesc statistici.
Să îmi bag pula în toate statisticile voastre!
Când unii nu știu ce culoare să își pună pe mașină sau care pereche de pantofi merge mai bine cu geanta aia de fițe alții caută prin gunoaie.
M-a văzut la masă. Avea spume la gură.
Fierbea.
Îmi plăcea să o văd așa.
Înnebunită.
Să vedem iubita cine are mai mult sânge-n coaie. Care omoară primu pe care. Până la urmă, despre asta e o relație lungă.
„Unde pula mea ai umblat? Lu ăsta mic îi e rău. Stau cu el prin doctori de 2 zile. Ce ai făcut?”
Turuia ca o moară stricată.
Își dăduse seama că am fost la furat.
Când a văzut sticlele, banii pe masă și pe mine fleașcă de transpirat și-a pus mâinile în cap.
„Ce am vorbit noi? Ce am vorbit noi?”
„Ho că se scoală ăștia mici. Vorbim mâine! Lasă-mă să mă odihnesc!”
I-am dat banii. Toți. Avea nevoie pentru casă, copil și ce mai trebuia luat.
Urla. Din toți plămânii. Cu lacrimi.
Să vezi că trezește tot blocu.
Iar îmi zice baba de la 2 să nu o mai bat că ea cheamă poliția.
Că nenorocitule, că de ce te am luat, că nu vreau să te mai văd că nu aud de tine cu zilele și te întorci acasă de zici că nici n-ai fost plecat.
Am luat sticla, țigările, telefonu și am coborât în parc.
M-am pus pe o bancă.
I-am dat cu sticla aia de Unirea până am simțit că dacă mai beau o gură vomit.
Am urcat înapoi sus.
Ușa încuiată.
Am bătut ce am bătut, am sunat-o, nimic.
Voia să îmi zică nu uita că e casa mea și tu pe aici ești musafir ratatule.
Femeie nebună!
Am avut parte numai de nebune.
Muista pulii.
Am coborât înapoi în parc.
Mi se împleticeau picioarele.
Uitasem țigările și restu de Unirea pe bancă.
În locul meu stătea un boschetar care trăgea din sticlă cu țigara de camel aprinsă între degete.
Aaaaaa!
„Ce faci mă futu-ți fața aia de bărbos acolo?”
S-a dus torpilă printre boscheți.
Lăsa o duhoare în urma lui.
De mort.
M-am întins pe bancă. Era comodă.
Puteam să-l sun pe Gogu da n-am vrut.
După sticla aia de Unirea puteam să dorm oriunde.
Mi-am mai aprins o țigară.
Număram stelele.
E frumos să dormi vara afară în parc.
Nu mai știu câte am apucat să număr.
Țin minte că l-am visat pe bărbosu care îmi cotropise banca că o lingea pe gagică mea pe gât pe țâțe peste tot și când m-am trezit pe la 6 să urc în apartament m-am gândit numai la căcatu ăsta de vis.