(Lecturi potrivite/recomandate de Alexandra)
Rămân în tăietură
Nu vreau să trec dintr-o lume în alta.
De fiecare dată, pierd ceva:
mirosul pielii mele, un sunet care mă ținea vie,
o rană pe care încă nu o lăsasem să se închidă.
Îmi place să mă scufund în același gest
până când nu mai are margini:
urma degetelor pe piele,
durerea care nu-și schimbă locul,
respirația care se lovește de umărul celuilalt.
Trecerea mă sfâșie.
Ca și cum cineva mi-ar lua oasele
și le-ar așeza altfel,
ca să încapă într-un trup străin.
Să rămân –
acolo unde sângele încă își mai știe drumul,
unde fiecare privire are timp să putrezească în mine.
Și dacă voi fi nevoită să plec,
mă voi târî prin gura strâmtă a schimbării
cu ochii închiși,
ca să nu văd cum îmi cade viața de pe mine.
Foamea
înainte de orice cuvânt
a fost foamea,
un organ fără piele,
o rană care respira singură.
ea a ros lumina până la os,
a sfâșiat întunericul
și l-a făcut să semene cu mine.
în mine nu sunt decât goluri articulate,
o anatomie a absenței,
unde fiecare celulă strigă după altceva,
după o apă care nu curge,
după un trup care nu se mai naște.
foamea e singurul meu dumnezeu:
orb, tăcut,
care linge totul cu o limbă de sare,
care scrie o scriptură fără litere,
doar cu un urlet
întins peste lume ca o pânză neagră.
și dacă respir,
dacă mai merg,
e pentru că foamea mă duce mai departe,
mă poartă prin mine
ca printr-un tunel de carne vie,
până acolo unde sfârșitul
nu e decât o altă gură deschisă.
Genealogie
mă privesc femeile din familia mea și nu spun nimic, dar în ochii lor citesc aceeași întrebare, aceeași judecată, și eu mă întreb cine poartă povara mai grea: ele, cu trupurile lor obosite, sau eu, cu memoria mea în exces, și răspunsul nu vine niciodată, doar senzația că suntem toate prinse într-o cameră fără uși, fiecare cu absența ei, fiecare cu durerea ei, fiecare cu Dumnezeul ei care tace.
#
Alina Monica Turlea este traducătoare, publicistă și poetă. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie în cadrul Universității „La Sapienza” din Roma, secția Limbi și Literaturi Străine. Deține un master în Literatură, Lingvistică și Traducere în cadrul aceleiași universități și a beneficiat, de asemenea, de o bursă de studii la Universitatea Paris IV-Paris-Sorbonne. A publicat volumele de poezie La mia Quintessenza (Aletti, 2019) și Academia Însinguraților (Eikon, 2022), precum și proză scurtă în volume colective, printre care Lingua Madre. Racconti di donne straniere in Italia (SEB 27). A tradus în limba italiană opere semnate de Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, Petre Ispirescu, Thanas Medi, iar în limba română, un roman semnat de scriitoare italiană Sara di Furia. Colaborează cu reviste literare precum Orizonturi culturale italo-române și OltArt, dar și cu publicații online, printre care Abitare a Roma. Activează ca traducătoare și interpretă, iar timpul liber și-l dedică poeziei și literaturii.