traducere & prezentare: Ana Maria Catindatu
Scriitoare născută și crescută în Hong Kong, Jennifer Wong este autoarea volumului Letters Home (2020), în care explorează memoria asociată cu spațiile transculturale, care transgresează limitele spațiului geografic, ale limbajului sau ale istoriei. Este cunoscută și pentru studiul Home, Identity and Writing Elsewhere: Contemporary Chinese Diaspora Poetry (2023), în care analizează ideea de acasa, percepută ca un construct mental, mai apropiat sau mai îndepărtat, în lucrările poeților contemporani din diaspora chineză anglofonă. În 2023, Wong a coeditat două antologii literare: Where Else: An International Hong Kong Poetry Anthology și State of Play: Poets of East and Southeast Asian Heritage in Conversation. Poeta are studii de limba engleză la Universitatea din Oxford și o diplomă de master în scriere creativă. Și-a susținut teza de doctorat la Oxford Brookes University în același domeniu și a predat în diferite instituții. În 2026, va fi lector la Departamentul de Literatură Comparată al Universității din Hong Kong.
Invocarea morților
În anumite nopți se întorc,
frânturi de povești cu spirite din taxiuri târzii
cuibărite în mintea mea. Mai mereu
o femeie în rochie roșie, un râs fantomatic
și o minge care sare într-un loc de joacă,
suflete pierdute trec râul prin ceață, unde Meng
le oferă supa uitării, spre următorul destin.
Și după-amiezile acelea când mintea mi se umplea
cu povești întunecate: fiecare școală din Hong Kong,
un cimitir. Ne rugam să ne vină rândul
să mergem împreună la baie, convinse că mâini reci
vor țâșni din robinete să ne târască înapoi,
în colonia de război, unde soldații japonezi
se întreceau să taie cât mai multe capete.
Fata din clasa mea ținea un album cu extrase
din povești cu spirite: am aflat că vampirii
în veșmintele dinastiei Qing nu sar într-o parte,
că unii actori au dispărut de pe platourile de filmare,
iar copiii neglijenți dispar cu fiecare OZN.
Ne adunam în jurul unei farfurioare tremurânde cu soia,
s-o vedem mișcându-se cu tabla Ouija. E greu să
alungi spiritele farfuriei. Și alte mituri din tărâmul
celor dispăruți; prima mea prietenă din liceu –
eram născute la o zi distanță – îmi arăta
liniile din palma ei, una mai scurtă decât restul.
Cum ți se pare acest loc în care ești acum?
Vom fi prietene și în alte vieți?