de Ștefan Bolea
ne-am întâlnit pe aleea unde casele n-aveau ferestre
hai cu mine – te-ai strecurat după niște draperii
în camera oglinzilor caninii ochilor îmi căutau jugulara
privirea arcaș cu tolba infinită
vizavi magdalenei i se jertfea substanța vitală
și dincolo? nu te duce
în camera copilăriei e-un catafalc din care lumina ricoșează
putred până-n măduvă lazăr e sudat în nimic
catafalc var. V