traducere și prezentare de Darius Petrescu
Walt Whitman a fost un poet american (1819–1892), considerat una dintre cele mai influente voci ale literaturii americane. Este autorul celebrului volum Leaves of Grass, prin care a revoluționat poezia folosind versul liber. Opera sa celebrează corpul uman, natura, democrația și diversitatea experienței umane. Whitman promovează ideea unității dintre indivizi și univers, exprimând o viziune optimistă asupra vieții și a identității colective, devenind o figură centrală în literatura modernă.
Un supermarket în California
Ce gânduri am despre tine în noaptea aceasta, Walt Whitman, căci am mers pe ulițele lăturalnice, pe sub copaci, cu o durere de cap, stânjenit, privind la luna plină.
În oboseala mea flămândă, căutând imagini, am intrat în supermarketul cu fructe luminat cu neon, visând la enumerările tale!
Ce piersici și ce penumbre! Familii întregi făcând cumpărături noaptea! Coridoare pline de soți! Neveste printre avocado, bebeluși printre roșii! — iar tu, Garcia Lorca, ce căutai la pepeni?
Te-am văzut, Walt Whitman, fără copii, bătrân și singuratic, scotocind printre cărneturile din frigider și aruncând priviri băieților de la raion.
Te-am auzit cum puneai întrebări despre toate: Cine a ucis cotletele? Cât costă bananele? Ești îngerul meu?
Rătăceam printre strălucitoarele stive de conserve urmându-te, urmărit la rândul meu, în imaginația mea, de paznicul magazinului.
Am mers împreună cu pași mari pe coridoarele deschise, în fanteziile noastre solitare, gustând anghinare, punând mâna pe fiecare delicatesă congelată, fără să trecem niciodată pe la casă.
Unde mergem, Walt Whitman? Ușile se închid într-o oră. Încotro arată barba ta în noaptea asta?
(Îți ating cartea și visez la odiseea noastră prin supermarket și mă simt absurd.)
Vom merge toată noaptea pe străzi solitare? Copacii adaugă umbră peste umbră, lumini stinse în case — amândoi vom fi singuri.
Vom hoinări visând la America pierdută a iubirii, pe lângă automobile albastre parcate în curți, spre căsuța noastră tăcută?
Ah, dragă tată, cu barba căruntă, bătrân și singuratic dascăl al curajului, ce Americă aveai tu când Charon a încetat să mai vâslească și tu ai coborât pe malul fumegând și ai rămas acolo privind cum barca se pierde pe apele negre ale lui Lethe?