La abator
la abator, ne facem loc în sânge am crescut putreziți prin stafii mărunte și noi măruntaie, la abator ne sprijinim lipsa ne lipim ca țesutul adipos de mușchi de ceilalți mușchi: miroseai a sânge proaspăt când ți-am sărutat mâinile, la abator.
Anticameră II
ai văzut cum au râs picioarele spitalelor unde ne-am ascuns vii în pereți fără trup goi învălmășiți cum ne puneau capul pe pernă și ne nășteam din spermă auzeam din pridvor vocea ei curgând prin coridoare și fire de telefoane: a nins, a venit grația peste spital, s-au desprins de viață bolnavii ca frunzele de copaci unul câte unul, noi am ieșit din pereți la țigară pe țevile de apă caldă, unul câte unul râzând în zăpadă, auzi tu, vorbește mama în plămâni lucruri sfinte deșirate de mulțimi, a surâs la fereastră o fată frumoasă dar moartă.