(bioPHObia)
de Andrei-Claudiu Hrişman
Cei mai mulţi dintre noi preferă să nu se gândească la boli, spitale, sisteme sanitare naţionale – exceptând poate momentele de agonie trupească personală sau ale celor apropiaţi sau cunoscuţi – pentru că marea majoritate a populaţiei nu are nevoie de „service biologic” – cel puţin pentru o mare parte a existenţei lor.
Dar ce se întâmplă atunci când neprevăzutul ne învăluie, când pentru o problemă de sănătate banală sau foarte serioasă ne vedem nevoiţi să apelăm la „servicii de specialitate” amintindu-ne că suntem fiinţe firave?
Este adevărat, astăzi ne putem repara micile sau marile defecte survenite în „caroserie” sau la „computerul de bord”, bineînţeles, ţinând cont de limitările aferente epocii noastre, dar care este preţul pe care trebuie să îl plătim?
Capitalişti din naştere sau prin adopţie, totul se transformă în ochii noştri într-o ecuaţie socio-economico-politică: totul are un preţ pentru că trăim într-o lume a prestatorilor de servicii – inclusiv noi suntem prestatori şi clienţi deopotrivă.
Astfel, în momentele dificile presărate cu disperarea cauzată de disconfort sau durere, ne amintim că suntem norocoşi – sau cel puţin aşa credem iniţial – că am plătit o viaţă întreagă pentru o asigurare medicală obligatorie a cărui scop nu îl înţelegeam sau că suntem ghinionişti că nu avem suficienţi bani ca să ne soluţionăm mai repede problemele medicale. (Ca să nu mai vorbim de neputinţa ucigătoare a narcisismului existenţial datorat incapacităţii noastre de a ne satisfacem capriciile pseudo-medicale: nas mai finuţ, fund mai mare, zero riduri, şi – poate, într-un viitor nu foarte îndepărtat – microcipuri pentru „tunarea” capacităţilor standard înnăscute.)
Să presupunem că un banal accident casnic ne cauzează o rană aparent superficială la încheietura mâinii însoţită de o durere substanţială şi imposibilitatea de a o folosi.
După un timp de „meditaţie” şi discernământ ne vedem nevoiţi să apelăm la un specialist pentru clarificarea gravităţii şi descoperirea tratamentului optim.
Bineînţeles, accidentul a survenit într-un moment cu totul nepotrivit, avem atâtea lucruri pe cap încât nu ştim cum să rezolvăm noua problemă cât mai rapid posibil.
Prima posibilitate: ne tratăm singuri, iar cu puţin noroc scăpăm cu bine, dar cu mai mult ghinion apar complicaţiile si o problemă aparent banală devine destul de serioasă.
A doua posibilitate: având în vedere că suntem prinşi peste cap de alte probleme aparent mult mai importante, dispunând de resursele financiare necesare, conştienţi că este cea mai rapidă soluţie, apelăm la o clinică privată unde în cel mai scurt timp primim toate îngrijirile medicale necesare şi tratamentul optim. După 5 zile situaţia se înrăutăţeşte şi revenim la clinica privată unde suntem din nou primiţi în cel mai scurt timp. Se descoperă o uşoară complicaţie căreia i se găseşte remediul optim.
A treia posibilitate: nedorind să plătim integral pentru serviciile medicale – având acea asigurare medicală obligatorie – ne deplasăm la cel mai apropiat spital public şi aşteptăm ca toţi cei care au probleme mult mai serioase decât noi să fie trataţi, pentru ca ulterior să fim şi noi consultaţi, primim îngrijirile medicale necesare şi tratamentul corespunzător. După câteva zile ne simţim rău, ne întoarcem la spitalul public, dar, nu mai suntem o urgenţă, lucru normal de altfel, şi primim o programare la un medic specialist peste 3 zile, zile ce se scurg parcă mult prea încet, ne încetinesc şi mai mult programul deja bulversat, dar ce putem face?
Nu vrem să ilustrăm un „caz vrednic de manual” şi nici să găsim toate soluţiile posibile la cazul prezentat anterior, ci să ne aţintim privirea asupra sistemelor de sănătate şi a deschide larga poartă a minţii noastre şi astfel să putem conştientiza şi înţelege cu ce avem de-a face sau cu ce vrem să avem de-a face.
Nu dorim să vă ţinem cursuri online despre politicile sanitare sau strategiile de marketing adoptate de diferite sisteme sanitare naţionale sau internaţionale, ci doar să aprindem în fiecare dintre noi focul pasional al unei probleme care nu există pentru majoritatea dintre noi: dorim un sistem sanitar de tip capitalist – în care totul se rezumă la o tranzacţie economică (cineva oferă un serviciu şi celălalt plăteşte); unul semi-capitalist – în care oferim fiecăruia anumite servicii de bază, iar restul contracost; sau unul non-capitalist/non-profit (însă nicidecum socialist) în care moneda oficială pentru plata serviciilor medicale este omenia, altruismul şi nevoia autentică a respectivului serviciu medical?
Dacă până în acest moment lucrurile au decurs, cel puţin aparent, urmând un fir logic, cu siguranţă mulţi dintre cititorii noştri, după ce au respirat profund tresărind pentru a nu intra în aparenta noastră lume utopică şi ideală, aduc “n” obiecţii ultimului sistem sanitar amintit, însă nu dorim nicidecum ca toţi să creadă că noi suntem adepţii unui astfel de sistem, ci doar că în mintea noastră – de multe ori pârjolită de grijile lumii capitaliste în care trăim – apare această idee a sistemului sanitar în care nimeni nu are un profit economic direct, ci întreaga omenire.
Ni se va da peste nas – unul ce nu se încadrează în standardele “finuţe” – spunându-ni-se că fără participarea capitalului privat în domeniul sanitar toţi am fi mai săraci pentru că niciodată un sistem non-profit nu va putea fi viabil pentru că lipseşte competiţia.
Dar ce s-ar întâmpla dacă în locul competitivităţii, al carierei, al afacerilor farmaceutice sau sanitare ar apărea spiritul solidarităţii, al umanităţii, al carităţii, al justiţiei sociale, al iubirii atât de mult cântate în difuzoarele “surround” – sau aceea este doar iubirea sexuală?
Sunt prea multe “supoziţii” pentru ca un astfel de sistem să funcţioneze? Nu spunem că un astfel de sistem ar fi incoruptibil – chiar dacă ar putea fi – sau că este unul ideal, dar ideea de bază am înţeles-o cu toţii: ne-ar prinde bine un sistem sanitar non-profit, unul ultra-privatizat sau unul hibrid “ecologico-biologic”?
10 thoughts on “Sistemul sanitar între realitate şi utopie”
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Serios? Dar cind dai nu stiu cite sute de mii la notar numai ca sa-ti puna o stampila, aia nu te consterneaza? Sau un onorar de zeci de milioane la avocat? Medicii nu sunt sclavii pacientilor si nici filantropi prin vocatie iar daca nu-ti place cum arata spitalele, scrie la minister nu lor…ca nici lor nu le place. N-ai vrea cumva sa-ti si cumpere medicamente, sa te monitorizez 24/7 (daca-l scoli la 3 noapte nu e nici o problema, ca doar semnat juramintul lui H) – incearca sa scoli un profesor universitar la 3 noaptea spunindu-i ca n-ai inteles ceva la curs, sa vezi ce-ti zice?
Spirit proletar de 2 lei… propune-le avocatilor si profesorilor sa lucreze non-profit. Fara ei poti trai, insacind iti crapa curu la cine vii sa ceri ajutor? A? Si tu tot de ei te iei?
Domnule Francisc, sincer, nu vad unde este problema: nu spun in aceste randuri ca medicii sa fie voluntari, nici sa fie batjocoriti, ci vorbeam despre politica sanitara, care, ce-i drept, isi poate bate joc de medici, de pacienti sau de amandoi.
unde scrie asta?
eu nu vad peste tot decit aberatii marxiste de 2 lei, spirit hipppie de prost gust + o foarte indepartata experienta directa cu sistemul sanitar pe care il blamati atit. eu pun pariu pe oricit ca daca aveti vreo problema serioasa va duceti la medici particulari sau la medici cunostinte de familie, nici intr-un caz nu stati la rind cu omul din popor (din perspectiva caruia, chipurile, vorbiti) si mai pun pariu ca nu ati vazut niciodata pe pielea dumneavoastra ce inseamna sa fii tratat ca un pacient ordinar intr-un spital. vorbiti din perspectiva unui burghez care n-a avut niciodata de-a face propriu-zis cu asa ceva, si veniti cu viziuni marxiste care vi se par romantice. Habar nu aveti care e viata, stresul sau frustrarea unui doctor si nu cred ca ar trebui sa va dati cu parerea din perspectiva religioasa asupra unor probleme serioase. Dumneavoastra ocupati-va de sufletul omului si lasati-i pe cei care se ocupa de carnea lui sa o faca asa cum pot ei.
Nu vreau sa continuam la nesfarsit o discutie care nu duce nicaieri, din moment ce nu ati prins ideea articolului.Dorec doar sa va spun ca am o situatie mult mai umila decat a unui umil burghez, ca am trait pe propria piele neputinta bolnavului care sufera si sta la o afurisita de usa pana ii vine magarul de la apa, care este trimis acasa pt. ca nu este considerat o urgenta, caruia dupa mai multe saptamani i se spune ca medicul ce l’a tratat a gresit putin, dar nu este nici o problema, se remediaza totul oricum cu trecerea timpului…de multe ma puteti acuza, dar nu ca sunt marxist sau hippiot!Nu doresc sa aveti probleme medicale, departe de mine gandul acesta, sa traiti 100 de ani fara sa vedeti vreun medic, dar daca totusi se intampla sa aveti nevoie de ajutor, poate ar fi mai bine sa mergeti la service, pentru ca eu, si multi altii, vad – sau ar vrea sa vada – in medic mai mult de un simplu meserias care se ocupa de carnea oamenilor, ci un tip gentil care se ocupa de persona x, nu de boala pacientul y.
Sunt convins ca doriti sa vedeti in medic un umanist, un filantrop, un psihanalist si un “sculptor” genial in vazul in care e chirurg si toate acestae intr-o chiasma plaurifunctionala(ca sa folosesc un termen medical)…ce mai, un Dumnezeu. Ei bine dragul meu domn, dupa cum bine stiti din experienta zilnica, “Dumnezeul se plateste” – biserici frumoase, bani multi la preoti, etc. La ce salarii aiu medicii din Romania si in ce conditii lucreaza imi permit sa iau dorinta dumnevostra ca o gluma proasta, iresponsabila si chiar periculoasa…cind vor avea spitalele fastuosul si fondurile bisericilor, cind vor aea medicii casele parohiale (“de serviciu”) ale preotilor – poate ca atunci veti vedea si acest semi-zeu pe care-l invocati atit resentimentar…
Si eu as vrea sa vad preotul care imita destinul lui Iisus si care propovaduieste credinta nu ghiftuindu-se ca un porc ci cu chiar “martirul sau” dar nu asta vedem in viata de zi cu zi, nu? Si atunci, ca cadrul implicat in teleologic in teologic, de cenu propuneti o deturnare masiva de fonduri dispre biserici inspre spitale (ca daca s-ar face inspre biblioteci ar aparea probleme inevitabile de dogma)? Cine stie, poate mai multi bani veniti in buzunarele spitalelor de la biserici i-ar responsabiliza pe medici.
Atitea institutii cistiga parazitar si total nemotivat felii mari de la buget si dumneavoastra dati tot in cel mai amarit si pe umeri carui atirna cel mai greu responsabilitatea. De ce? Pentru ca el,medicul e intelectualul adevarat care filosoful sau teologul nu va fi niciodata, el e teleolugul in timp real pe care teologul il imita de prost-gust, el e dusmanul dumneavostra de calasa si de aceea il atacati.Inca o data, aveti o mentalitate marxista indulcita cu spirit hippie de dragul revistei in care publicati. Pe mine nu ma pacaliti.
si vorbind de umanitate, hai sa-ti mai spun o poveste “amuzanta”. Cu ani in urma un prieten foarte bun a murit in timp ce-si exercita meseria. nu avea decit o mama somera si amindoi traiau din salariul sau modic. pentru inmormintarea sa eu si alti prieteni am strins cu chiu cu vai pe vremea aia 7 milioane, dar preotul nici n-a vrut sa discute, a spus ca daca nu-i dam 20 de milioane nu-l ingroapa si n-a facut-o. desi mama sa avea oc cumparat in cimitirul respectiv, regulamentul cimitirului nu permitea ca oamenii sa fie ingropati fara o slujba de inmorminatre (cel putin asa ni s-a spus de catre dministratorul cimitirului bine sustinut de paznicii/bodyguarzii sai). cum n-am avut bani sa platim cit a cerut preotul, acesta nu l-a inmormintat si, spre durerea mamei sale nicinu l-am putut ingropa acolo. Asa ca l-am luat si l-am ingropat in gradina la alt prieten, noi asa cum am putut. Ce prere aveti despre asta domnule teolog???
Inainte sa aratati cu degetul inspre altii care chiar muncesc(medicii), uitati-va la mieria imputita din prropria ograda.
Acesta este ultimul raspuns pe care vi’l dau: daca va doare piciorul, va operati la mana?Dumneavoastra amestecati lucrurile si va limitati discursul pt. mioriticele plaiuri romanesti, pe cand eu nu ma limitam la sistemul sanitar romanesc care pare a fi marea cangrena a sistemelor de sanatate din intreaga Uniune Europeana (probabil ca si bulgarii stau mai bine ca si noi, dar nu ma pronunt pentru ca nu am nici o legatura cu vecinii nostri).
nu lucrati in sistem – nu se caee sa dati cu parerea si sa filosofati gratuit. faceti macar o documentre minima si nu va mai bazati pe impresii si entimentalisme. inteleg ca traim in tara in care toata lumea se pricepe la politica si la fotbal, dar mai nou si la medicina?
Sntate si Domnu sa va aiba in paza 🙂