Provocările religiei în noul mileniu

[Andrei Marga, Religia în era globalizării, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006]

de Otniel Vereş

Cartea filosofului Andrei Marga are în primul rând meritul de a umple un gol în peisajul teologic românesc, iar când afirm aceasta am în vedere faptul că în discursul teologic din ţara noastră (făcând abstracţie de diversitatea confesională) lucrările care abordează subiectul rolului religiei în globalizare lipsesc aproape cu desăvârşire. Este regretabilă această lacună (mai ales din partea teologilor – în cele din urmă avem de-a face cu o carte care vorbeşte despre teologie, scrisă de un filosof) în interacţiunea cu ceea ce se desfăşoară astăzi pe scena religioasă a lumii în urma situaţiei istorice a globalizării, precum şi cu teologii occidentali catolici sau protestanţi care au abordat problemele actuale cu care se confruntă teologia creştină într-o lume aflată într-o continuă schimbare şi nivelare a hotarelor culturale, economice, sociale sau religioase. Iată de ce „Religia în era globalizării” reprezintă, dincolo de o descriere extraordinar de cuprinzătoare a situaţiei religioase prezente, o avertizare şi în acelaşi timp o invitaţie de a ne ridica privirea de la realităţile mioritice spre un orizont mai larg de probleme şi de perspective teologice. Cuvintele filosofului vorbesc de la sine în acest sens: „(…) în afara teologiilor şi a bisericilor, este inflaţionară o literatură despre religie care nu cercetează starea efectivă a religiilor şi a teologiei.”
Miza de la care porneşte volumul este reconsiderarea rolului religiei în conjunctura istorică a globalizării, având în vedere faptul că optica „depăşirii” religiei – după cum se exprimă autorul – sau teza diminuării religiozităţii a fost la rândul ei depăşită. Prin urmare se impune o analiză a provocărilor pe care lumea aflată pe direcţia globalizării le aduce religiei, care trebuie să îşi reconfigureze discursul pentru a răspunde acestor provocări. Această analiză nu este făcută însă într-un mod pur conceptual şi general, ci este adânc ancorată în realităţile contemporane efective ale teologiei şi călăuzită de principiul conform căruia nu putem oferi soluţii şi discursuri prescriptive fără o cunoaştere temeinică a situaţiei pe care o evaluăm. Prea multe lucrări teologice se grăbesc să ofere soluţii şi evaluări fără a-şi fundamenta analiza pe o cercetare detaliată a situaţiei specifice şi a stadiului în care se află problematică supusă discuţiei. Din această cauză filosoful circumscrie problematica supusă discuţiei într-un cadru care porneşte de la diagnosticarea situaţiei religioase a timpului nostru (vezi capitolele III, IV şi V).
Întotdeauna schimbările istorice majore – aşa cum este astăzi noul context al globalizării – au impus o reformulare şi o reconstruire a răspunsurilor pe care teologia le-a oferit confruntată fiind cu noile solicitări apărute. În contextul actual reconfigurarea religiei şi a rolului acesteia are loc într-un orizont deosebit de complex marcat de filosofia postmodernă, pluralismul religios şi cultural, mondializarea şi omogenizarea economică, politică, socială, expansiunea ştiinţelor. În faţa unor astfel de provocări întemeierea argumentelor teologiei trebuie să fie făcută pe baze mult mai complexe decât, să zicem, un simplu apel la înrădăcinarea în tradiţie, dacă e ca religia să poată avea un cuvânt de spus în prezent.
Cartea de faţă dă seama de toate aceste schimbări şi de impactul produs în discursul religios al vremii noastre. Din acest punct de vedere trebuie recunoscută extraordinara capacitate a autorului de sintetizare a unei cantităţi enorme de informaţie, prezentând cititorului o imagine deosebit de cuprinzătoare a situaţiei religioase actuale şi în acelaşi timp provocându-l la o aprofundare continuă a subiectului. Este de reţinut interacţiunea cu o gamă largă de teologi, în special catolici şi protestanţi, mulţi dintre ei puţin sau chiar deloc cunoscuţi în ţara noastră (de la F. F. Bruce, Alvin Plantinga, E.P. Sanders, până la numele mai sonore care rezonează şi în spaţiul nostru, dar sunt studiaţi superficial sau numai amintiţi: Jürgen Moltmann, Rudolph Bultmann, Walter Kasper, Johann Baptist Metz, Hans Küng sau chiar Joseph Ratzinger, actualul papă Benedict al XVI-lea).
Din această imagine a religiozităţii timpului nostru, pe care autorul o descrie cu atât de multă acribie, nu puteau lipsi abordarea trialogului religiilor monoteiste, care a cunoscut în ultimele decenii un nou impuls, printr-o recunoaştere a rădăcinilor şi tradiţiilor comune, precum şi impactul globalizării asupra eticii care poate reprezenta, prin acţiunea unui ethos global, în accepţiunea instaurată de Hans Küng, baza unui dialog fructuos între marile tradiţii religioase ale umanităţii.
Cartea filosofului Andrei Marga invită cititorul într-o călătorie, nu lipsită de eforturile pe care le impune asimilarea unor informaţii atât de dense şi cuprinzătoare, la capătul căreia concluzia lucrării se desprinde de la sine: „credinţa religioasă câştigă o nouă pondere, iar religia are o nouă răspundere.” Iar această răspundere o poartă toţi cei care se revendică într-un fel sau altul dintr-o tradiţie religioasă şi care sunt îndemnaţi să dea seama de rolul pe care îl au în faţa noilor provocări pe care istoria umanităţii le pun înainte.