Autorule,

(egoZaur)

de Sorin-Mihai Grad

ți s-a întâmplat ca o revistă să te anunțe că-ți va publica un text sau o editură o carte, dar între timp să se răzgândească și să nici nu te anunțe despre trebușoara asta? Când îi întrebi care mai e treaba cu ce scriseseși nu ți se mai răspunde nimic și până realizezi în sfârșit că și-au bătut joc de tine și nu te mai bagă în seamă trece ceva timp, în care textul tău a fost blocat. Pentru că nu l-ai mai trimis și altundeva spre publicare, de vreme ce ți-a fost acceptat deja acolo.
 

Ce poți face în asemenea cazuri? Ca să-i obligi să se țină de cuvânt cam nimic. Teoretic ai putea să-i dai în judecată, s-o fi găsind ceva prin legi și pentru fapte de-astea, dar cine are bani și nervi pentru așa ceva, ținând seama și în ce ar putea consta răsplata. Dacă ai chef de războaie poți încerca să faci publică povestea, de preferință într-o revistă, ca să ai șanse cât mai mari ca ea să ajungă atât la cei care te-au tratat în halul ăla, cât și la alții posibil interesați. Dar fii pregătit pentru tot felul de reacții. Dacă materialul de la care a pornit conflictul are probleme sunt șanse să fii ridiculizat și cu această ocazie să-ți mai închizi niște uși.
 

Sau poți încerca să-ți plasezi textul, chiar așa învechit cum s-a făcut, prin alte părți, în speranța că dai peste oameni serioși, ghinionul te va ocoli și succesul va zâmbi și pe ulița ta. Dacă totul merge bine ignoranții care și-au bătut joc de tine vor avea motive să regrete ce ți-au făcut.
 

De ce-ți scriu toate astea? Poate că tu ești cel căruia i-am trimis din greșeală un mesaj că îi vom publica un text, chiar dacă decisesem contrariul, și între a ne repara eroarea pe seama ta sau pe a renumelui nostru am optat pentru a doua variantă. Poate că din cauza publicării textului tău am pierdut câțiva cititori sau autori, dar nu ți-am reproșat niciodată nimic. Și nici nu ne-am arogat vreun merit de descoperitori când după ceva vreme am citit ceva interesant scris de tine într-o revistă importantă însoțit de un text laudativ.