Cum să tratez o carte când îi cunosc personal autorul?

(minDisecţii)

de iQ666

Am ajuns să mă întreb chestiunea din titlu după ce am citit o grămadă de cronici şi semnalări făcute de oameni unor cărţi scrise de semeni de-ai lor cu care întâmplător sau nu se cunoşteau. În mare, ce-am remarcat e că producţiile autorilor prieteni sunt lăudate, iar cele ale duşmanilor tăiate. Nici măcar nu e surprinzător cum se comportă cronicarii, doar oameni sunt şi ei. Şi într-o lume literară mică precum cea autohtonă nu-i deloc greu să-ţi faci prieteni şi duşmani, direct sau prin alianţă.
 
Chiar dacă scriu şi pentru o revistă literară, nu cunosc personal decât cinci oameni ale căror nume apar pe cărţi de literatură. În casă am cărţi semnate de patru dintre ei, iar pe calculator am e-cărţi ale tuturor. De scris am făcut-o despre volume a doi dintre ei şi nu pentru că mi-ar fi cerut-o sau măcar sugerat cumva. Pur şi simplu mi-au plăcut mult cărţile respective. Despre ale celorlalţi n-am scris nu doar din comoditate ci şi pentru că nu reuşisem să rezonez suficient cu ele. Le-am comunicat oamenilor direct impresiile mele despre volumele lor, atât cele pozitive cât şi cele negative. Una singură dintre cărţile celor cinci nu mi-a plăcut deloc. Dar nefiind recenzor profesionist, nu am simţit nevoia să-mi împărtăşesc părerera cu restul lumii. I-am comunicat-o autorului, care mi-a dat parţial dreptate. Nu ne-am certat, iar următoarea sa carte am primit-o cu dedicaţie, ca şi precedentele.
 
Nefiind cronicar de meserie şi scriind doar despre cărţi care-mi plac mult, nu mă preocupă eventualele îndoieli privind obiectivitatea recenziilor mele. Cred însă că pe cei care scriu frecvent despre cărţi şi câştigă ceva de pe urma acestei ocupaţii ar trebui să-i intereseze problema. Şi măcar să specifice undeva pe parcursul cronicilor lor, dacă e cazul, ce relaţii au cu autorul.
 
Dar nu doar criticii pot cunoaşte autorii, trebuşoara asta li se poate întâmpla şi cititorilor. Oare câţi dintre ei aşteaptă ca scriitorii pe care-i cunosc personal să le dea gratis exemplare din cărţile lor? Câţi cumpără cărţi care nu-i interesează neapărat doar pentru că-l cunosc pe autor şi dă bine să-i aibă cartea în bibliotecă sau să-i spună că i-au citit-o, ori pur şi simplu ca să-l sprijine sau din curiozitate? Te-ai gândit vreodată la asta? Tu cum faci? Fiecare dintre cei patru mi-a dăruit câte o carte proprie, trei dintre ei mi-au trimis fişiere cu volumele lor, iar restul apariţiilor semnate de ei mi le-am cumpărat. Unele pentru că mă interesau, altele pentru că-i cunosc şi am simţit nevoia să-i sprijin cu acest mic gest. Şi voi continua să cumpăr cărţile pe care ei nu mi le vor dărui. Oare greşesc anunţând public asta?