Urlet [aplauze pentru Allan Gingsberg]

de Robert Fenhagen
traducere de Raisa Lambru [masterand MTTLC]
click here for the English version

   
Un caine de prin cartier isi urla cantecul jelitor – imi doresc sa fi avut o piatra ca sa ma armonizez cu el.

Stand singur, band dintr-o bere in care pluteste o musca moarta; o bere in care posibil sa ma inec si eu, ma simt singur, dar plin de viata; chiar daca nu stiu prea multe – despre ce vorbeam noi – mignoni? Uit.

Hei, sunt cel mai neinvatat hoinar de pe malul stang al Mississippi-ului,

N-as putea dormi nicicand, tablourile lui Goya sunt animate.

A locui singur intr-un oras mare este nedrept pentru omul singuratic cu un eu lipsit de aparare; un om singuratic, care-i evita pe toti.

Sunt un lup singuratic, si aud remarci nemiloase.

Despre lupi, zoologistii spun ca sunt animale sociabile; ca un adevarat lup singuratic va fi in cele din urma exclus din haita, si in final moare, asa ca, daca e sa ascult la ele, sunt un om mort. Daca sunt mort, in mod clar nu ar trebui sa ma aflu in camera mea band dintr-o bere cu o musca moarta in ea – ar trebui sa fiu ingropat, nu-i asa? Musca e moarta, nu eu.

Oare stie intr-adevar cineva daca este viu sau mort? Cineva nu poate sa stie ca a murit; mai bine zis, cum ar sti? Circuit neconectat. Fara circuit, fara cunoastere.

Poate viata in jungla societatii este doar o farama din amintiri, daca nu  chiar dintr-ale mele, atunci probabil din trairile comune  ce mi-au incercat stramosii. Am auzit despre aceasta ipoteza; totusi, este mult mai usor sa cred ca exist, si ca la un anumit timp, nu mai exist.

Asta ma scapa de sentimentele nelinistitoare legate de lipsa de socializare, pentru ca atunci cand voi muri, nimeni nu va sti; nimanui nu-i pasa. Voi fi devenit pierdut in jungla.

Cat de usor si totusi, cat de nelinistitor este sa fii un lup singuratic deghizat in barbat. Ca barbat-lup, nu impartasesc aceleasi valori sau interese cu multi alti oameni.

Observa ca sunt un barbat-lup, nu un lup-barbat – o diferenta subtila, dar importanta.

A fi om reprezinta trasatura primara. Este tot atat de trist ca nu pot avea in comun mai multe lucruri cu alti oameni.

Problema pare a fi cruzimea.

Iti sugerez ca oamenii sunt mai mult ca animalele decat animalele sunt ca oamenii.

Tu razi?

Ce trasaturi au animalele, lupii, de exemplu, pe care oamenii nu le au? Lupii nu vor rani un alt lup din amuzament, sau pentru un castig. Un lup nu va teroriza un alt lup de placere.

Ah, iar am inceput cu animalele.

M-am intrebat adesea – care crezi ca sunt devizele animalelor?

A manca pentru a supravietui. A omori pentru a supravietui. A lua ceva ce se afla in posesia altui animal numai pentru a supravietui.

Nu si eu. Iti voi lua berea in orice zi a oricarei saptamani; voi da paharul pe gat, apoi iti voi da un pumn, si daca mai pot, iti mai iau din bere.

Iti voi fura sotia, daca esti indeajuns de norocos sa ai una. Nu dintr-o dorinta trupeasca; sunt pur si simplu extrem de singur.

Nu incerc si nici nu voi incerca sa-ti fur sotia; sunt un lup singuratic, ai uitat?

Multumesc lui Dumnezeu ca sunt un lup singuratic. Nu cred ca animalele stiu de Dumnezeu. Nu duce asta la o existenta mai usoara, mai eficienta?

Animalele. Oamenii. Animalele. Oamenii. Unde ne vom opri, nimeni nu site.

Animalele nu stiu ce-i aia narcisism; cel mult, nu cred ca stiu.

Oare se dichisesc; oare ignora nevoile altora pentru a se indopa pe ele insele? Nu, sau, poate, nu mereu.

Niciodata n-am vazut un lup sa se dichiseasca in fata oglinzii, dar sunt sigur ca se aranjeaza cand trebuie sa se imperecheze.

Nu facem toti la fel?

La un moment dat, mi-am parasit camera si m-am dus la un prieten – l-am gasit singur si mort – stand pe linoleumul rece de pe podeaua din bucatarie. Abia isi luase o bere din frigider si statea intins pe patul pliant mic, metalic, unde doarme ca sa mai scape de ciudateniile lui.

In acea noapte, am visat sobolani rozand piele; nu stiu daca era pielea prietenului meu, posibil sa fi fost – trebuie sa fi fost.

Sunt un lup singuratic care-si apara ochii de lumina soarelui de dimineata, si care se intreaba ce zi e azi. Poate sunt un pitic la suflet – asta trebuie sa fie.

Este o zi luminoasa, insorita. Este miercurea cenusei.

Sunt gri precum cenusa; sunt un lup.