e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
[Gorun Manolescu, Dincolo de ironie şi ironism, editura Paideia, 2010] de Victor Potra Această carte este, pot s-o spun cu certitudine, rezultatul unei lungi lupte a autorului cu daimonul său. E vorba de acel daimon lăuntric care transformă dreptul la gândire într-o obligație aproape morală. Cunoscându-l personal pe Gorun Manolescu, nu pot să trec la […]
(postmodernitate versus postmodernism [XXII]) de Gorun Manolescu NOTA: Cele ce urmează au la bază, în principal, lucrarea lui Graham Priest [1]:. Majoritatea citatelor sunt preluate din aceiaşi lucrare. Atunci când vor apare citate din alte surse, acest lucru va fi specificat. 1. Mulţi dintre noi ştim cam despre ce este vorba cu logica aristotelică «clasică» […]
(postmodernitate versus postmodernism [XXI]) de Gorun Manolescu 1. Două mulțimi. Una a cailor, alta a călăreților. Dacă se împerechează fiecare cal cu un călăreț, este posibil ca: ori unul sau mai mulți cai să rămână fără călăreți; ori invers; ori să existe numai perechi. În ultimul caz, cele două mulțimi se zice că sunt echipotente. […]
(postmodernitate versus postmodernism [XX]) de Gorun Manolescu 1. Câţi dintre noi, urmându-l pe Lewis Caroll, nu ne-am delectat, în copilărie, cu aventurile lui Alice? Dar câţi dintre aceștia şi-au închipuit vreodată că ar putea face parte dintr-un Joc al lui Alice, ce pare ideal, aşa cum spune Deleuze [1]? Joc ideal care, cred că nu […]
de Gorun Manolescu (postmodernitate versus postmodernism [XIX]) 1. Dacă ar fi… să ne luăm după teoria clasică a «câmpului de evenimente», atunci se poate spune că începuturile teoriei probabilităţilor sunt legate de numele matematicienilor Blaise Pascal şi Pierre Fermat în secolul XVII, ajungând la probleme legate de probabilitate datorită jocurilor de noroc.
de Gorun Manolescu (postmodernitate versus postmodernism [XVIII]) 1. Una dintre cele mai mari plăceri ale adevăratului matematician şi/sau fizician-matematician, este descoperirea “singularităţilor”. Acestea îi provoacă un fior, aş spune, “orgiastic” (i.e. dionisiac şi nu apolinic). Dionisiacul – în acest caz – ţine de intuiţia matematică a stabilirii premiselor (citeşte: axiomelor) unei teorii şi nu de […]
de Gorun Manolescu (postmodernitate versus postmodernism [XVII]) 1. “Epistemologia fără subiect cunoscător”? Există aşa ceva? Karl Popper (‘Epistemologia fără subiect cunoscător’, în ‘ Logic, methodology and philosophy of science III’, Proceedings of the Third Congres for Logic, Methodology and Philosophy of Science, North_Holland, Amsterdam, 1968) ne spune că da. Pentru că, zice el: