e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu “cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, șerpi vor lua în mână şi chiar ceva […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu cu siguranță – filmul [il portiere di notte, liliana cavani, 1974] nu este decât un pretext, un punct de sprijin pentru a mărturisi ceva ce până acum a fost mai mult șoptit despre nazismul ipostaziat în corpul politic al răului absolut, dar încă “fascinant” [susan sontag]. majoritatea publicului de […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Cei interesaţi de tendinţele filosofice ştiu că de ceva vreme asistăm la o adevărată redescoperire a trupului în filosofia creştină,“vinovaţi” pentru acest lucru fiind filosofi precum Jean-Luc Marion, Michel Henry sau Jean-Yves Lacoste (de pe poziţii fenomenologice mai ales), şi teologi precum Olivier Clément, cu a cărui perspectivă, din Trupul morţii şi […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu există în filmul lui steve mcqueen, shame, o scenă în care regizorul descrie perfect ceea ce înseamnă nevoința erotică a oamenilor. sunt cărți ale căror coperți închid sute de pagini, și care nu se pot lăuda cu vreo contribuție în acest sens. lui steve mcqueen i-a luat ceva mai […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu Când credeai în sfârșit că ai scăpat, că îl ai pe Louis doar pentru tine (Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles), Lestat se întoarce dintre morți și îți mărturisește care e zona din care artisticul ia naștere. “Not quite Furioso. Moderato? Cantabile, perhaps.” Dar nu în pian se […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu peisajul defilează. da, știm. și în câte pagini încape viața cuiva, depinde de fericire. să nu fim tentați însă a crede că ea ar echivala cu întinderea în narațiune. houellebecq ne spune că-i tocmai invers. tot el spune așa – “condițiile inițiale fiind date și, fiind stabiliți parametrii rețelei […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu pretextul filmului și ceea ce încearcă să argumenteze ia forma unei confiteor – joe/ femeia încearcă să-și demonstreze culpabilitatea în fața bunului samaritean, seligman/ bărbatul [cel care nu a întâlnit un om rău], și în fața fraților și surorilor spectatori. oricât ar fi de condamnabil din punct de vedere […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu geometria și estetica primelor cadre, a capitolului introductiv, îndeplinesc rolul de morfeme în ceea ce poate fi numită o sintaxă cinematografică “kubrickiană”. precum în 2001: a space odyssey, la început nu se vede, se aude. asistăm la încercarea regizorului de a da expresie unei geneze, ca moment în […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu 1.3 “a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.” (2 corinteni 12, 4) în aspectele ei fundamentale convertirea se petrece în zona inexprimabilului, cade în afara structurilor cognitive ale umanului, este terifiantă (“tremurând şi înspăimântat fiind” – faptele apostolilor […]
(ca prin oglindă) de Marius-Iulian Stancu 1.1 „și scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit saul.” (faptele apostolilor 7, 58) primul contact gramatologic (ca opus pneumatologicului la derrida) al lui pavel cu μαθητὰς Χριστιανούς, a fost pe vremea când el își […]