poem care se scrie singur
de Ştefan Bolea oamenii din staţie aşteptau autobusul ca pe un dric sunt plin de înţelegere azi, şi eu la trecerea de pietoni mă simt ca dostoievski în faţa plutonului alteori, dimpotrivă, mă imaginez în postura călăului, care trebuie să decapiteze 20 de concitadini ştiu, sunt ca un cui în crucifixul societăţii