e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
traducere & prezentare de Adrian Grauenfels Poetul celor 72 de nume Fernando Pessoa s-a născut la Lisabona, la 13 Iunie 1888. La numai 5 ani tatăl său moare iar mama se remărită şi se mută cu soţul, consulul Portugaliei, în Durban, Africa de Sud. Fernando se întoarce la 17 ani la Lisabona ca să urmeze cursuri […]
[Premiul revistei EgoPHobia la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrescu”- TRADEM, ediţia a XXXII-a, Craiova 2010] 191 de cuvinte pentru poveştile suzanei cei mari sunt mai aproape de cer spunea mama. eu port un bisturiu mic în buzunarul de la piept/ poate într-o zi cineva o să se încumete să âmi decupeze inima şi să-mi […]
mamiferul negru adulmecă tristeţea să faci poezie pe marginea prăpastiei ca şi cum orice cădere în gol ar repeta la nesfârşit aceeaşi schizofrenie sălbatică aceeaşi fâlfâire cu iz rânced a aripilor aceeaşi mireasmă de insomnie nevrotică
Somnul apelor apa susură în cadă liniştită o muscă dormind. Somnul este o plutire calmă deasupra lumii cum aripi de vânt delicat se deschid spre tăcere
*********** Simt cu inima celorlalţi care am fost continui o memorie începută de ei tăcerea lor se aude până la mine tac cu tăcerea lor până când devine a mea, mă îmbrac cu lumina naşterii.
Şedem la taifas şi vorbim în argou Când ceasul de taină răsună din nou: E ora boierilor minţii, solară,
Poem de spus Ce mă împresoară pe mine acum este labilitatea. Sunt un bărbat bun, fac tot ce pot, Vreau să fac şi mai mult. De multe ori pântecul meu recită poeme absconse Pe care le reproduc cu fidelitate, în absenţa inimii mele.
Altcineva te locuieşte cu timpul, ca un miros ce rămâne în haine, mişcările acelui animăluţ cald în mâini nesigure. e ziua care te alege să-i fii clovn,
Monstrul Şi acum că Voronin nu mai e, pe cine o să urîm în continuare? – am tresărit spunînd chestia asta în faţa tuturor. Ei, miraţi, îşi întoarseră ochii înapoi spre ecranul televizorului. Hipnoză. Unicul mod prin care văd lumea. Ei bine, acum că comuniştii au căzut,
A memorable Fancy Am căzut în pahar, şi acolo pluteau neştiuţii. În tăcere-i cunosc. Dar cuvântul mă strigă. Ce fancy E-acum lumea cea roz. Mă întorc. Mă înec printre nimeni.