Mail de la Sylvia Plath
de Marius Aldea Ar trebui să trăim veşnic măcar o dată, ca un godot moartea să ni se lase aşteptată, să ne prefacem supăraţi
Mail de la tata, înainte s-o cunoască pe mama
de Marius Aldea Azi mi-am împuşcat tinereţea în cap şi am albit dintr-o dată cum se întâmplă cu bătrânii noştri când ne aşteaptă cu mâna streaşină
incredibila armadă erotică şi alte povestiri
(am fost al douăzecilea) lui mircea cărtărescu de Vlad Drăgoi am fost al douăzecilea cărtărescule în dimineaţa aia plină de cancer şi de frig dantesc cărtărescule în dimineaţa aia unică şi incisivă când am întârziat ca vita la cursuri şi a venit duba şi după ce m-am suit şi eu cărtărescule după ce m-am suit […]
La folle
de Leonard Ancuţa eu investesc în mine 17 lei, un Triumpf plus un pachet de ţigări în fumul căruia să-mi ascund faţa, patul, viitorul ea a investit într-un tratat de psihiatrie, Predescu precum şi concluzia că sînt histrionic, isteric, combinate cu teatralitate, manifestări zgomotoase, superficialitate, infantilism, somatizare, exprimare excentrică,
cuvinte pe buzele unui cadavru
de Leonard Ancuţa liniştea. o noapte fără margini în care ea traversează prin tine fără să se ude. venele albii secate şi albe drumuri necirculate care continuă pe pămînt. întotdeauna un singur capăt interesează. linişte. genele ei se ating cu nepăsare perechi de aripi de acvilă
Poem uşor
de Adrian Suciu Mereu am visat să iubesc o femeie care sîngerează pe stradă. O literată cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri de Mozart, cu sincope din Dante.
Mîna mea
de Adrian Suciu Oraşul este indiferent ca măruntaiele unei păsări de noapte înjunghiate. Tu ştii că sărbătorile sînt perfecte să îmbătrîneşti mult şi singur sub masca fericirii de ocazie: eşti înduioşătoare ca un ateu aprinzînd lumînări pentru morţi în ideea că nu se ştie niciodată.
O să mi se facă rău
de Adrian Suciu N-am să-ţi ofer decît o apetenţă crîncenă pentru viaţă şi cîteva certitudini. Să-ţi ceri iertare e ca şi cînd ţi-ai mînca propria carne: cu gura plină de propriile cartilagii şi zgîrciuri se cere iertare!
fragment
de Paul G. Sandu Strazile îndrăgostite se mută mereu, cresc şi înfloresc acolo unde nu suntem noi. pe o stradă îndragostită o văd plimbându-se pe Mara. e un vis. eu nu sunt acolo. eu nu exist. eu e o porcărie.
Ţipătul
de Paul G. Sandu când dimineaţa se îndrăgostea de Mara şi furnicile se prelingeau pe marginea bordurii, ocolind picioarele ei desculţe, mie îmi venea să ţip de bucurie că eram acolo, viu, pe lumea asta înroşită de îmbrăţişări şi de răsărituri de soare.