poeme de Grande Rieux

(debut)

Voices of a Digital Lover

 

**

 

je veux que tu me veux,

un alt mod de a spune că lately

nu suport țigara fără o umbră de melancolie.

viciile nu mai au sens când ești gol.

(și știu că sunt gol)

mama îmi scrie mai des decât de obicei,

și chiar taică-miu sună la ore fixe, zi de zi,

la 11 am să vadă ce fac.

nu te-a sunat o viață, și o face acum.

cu toate astea, cred în continuare că sunt bine.

că atât timp cât pot zâmbi vânzătoarei la Mega Image

sunt bine.

ploile te fac uneori să zâmbești.

știu că nu durează mult. știu că rânjesc

doar pentru a fuma în ploaie,

cu melancolia clipei ce tocmai

a trecut.

 

 

 

***

 

un trup ∣

mă pot lega de tine,

de mine, de lume

pentru că am un trup ∣ fragil

cu un psihic fragil de care

sper

să nu te mai legi

niciodată.

 

 

 

i think i`m moving on

 

ora 9:57 am,

cafeaua se răcește odată

cu mine. doar țigările îmi dau un fior călduț.

buricele degetelor îmi amorțesc /

aproape scap chiștocul în cadă.

 

un condens ciudat – transpir

(i think i`m moving on)

 

 

 

the less i know the better

 

am crezut că i-ai dat block

& că de asta te comporți distant cu mine.

era o distanță plăcută gen suferi puțin

dar despărțirea e definitivă.

v-am scotocit profilele de fb

să găsesc ultima rămășiță din relația voastră.

din nou, mă ia o melancolie. îmi fumez

țigara scurtă, pe marginea pervazului de la

etaju` unu – vă aveați la prieteni,

ascunși,

excitați

exact ca în imaginile cu voi de la mare pe care nu

vreau să le văd vreodată. exact ca pozele

tale goală făcute de el pe plajă. exact ca iubirea

pe care nu am văzut-o niciodată, dar la care

am visat toată vara.

în cameră.

în pat.

cu scrumiera pe gură.

(pe atunci nu ieșeam decât să iau țigări, să

beau cafea & să ridic comanda de mâncare)

 

…. & da, aș vrea să nu vă văd niciodată.

așa cum nu vă pot vedea nici pe fb.

să fiți străini pt mine &

să se întâmple cumva nu știu cum

de să nu vă fi cunoscut.

 

doar pt mine.

 

 

 

Din joaca de-a „amantul” nu scapă nimeni teafăr

 

mi-ar fi plăcut să nu-mi spui

că mă „iubești”

ar fi ușurat lucrurile

& mesajele schimbate excesiv

într-o singură zi.

aș fi fost mai puțin „fericit”. mai puțin „liber”

in love” (sau alte cuvinte zoologice

umplute cu firimituri de pâine & popcorn)

mai puțin din toată limba asta coruptă a

amanților.

 

am lăsat „adevărul” în urmă când ne-am îmbrățișat.

prima oară a fost autentic. a doua oară nu a mai rămas nimic.

mă priveai atunci & nu mă luminam. mă atingeai &

și nu simțeam. am obosit amândoi & era prea târziu.

zorii dimineții nu admiteau suicidul.

 

după am început să ne spunem cuvinte goale.

 

am continuat așa vreo 8 luni

 

& nimeni nu poate scăpa viu din asta.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.