Feliile mele: mâna

de Emilian Gheață

 

Mi-am tăiat mâna cu dinţii.

CRANŢ!

 

Intimidat de păcatul de neiertat al îmbătrânirii,

am vrut să arunc peste bord

orice m-ar fi ţinut prea aproape de gravitaţie.

 

Mâna mea a căzut.

 

FLEOŞC!

 

Stătea răşchirată pe podea,

ca un miriapod în pielea goală

şi mi s-a făcut scârbă la gândul

c-o lăsasem să atingă atâţia ani.

 

„Între noi totul s-a terminat!”,

i-am spus.

 

Fosta mea mână a deschis palma

în semn de „asta este…”.

M-am enervat şi i-am sugerat

că aveam să mă descurc şi fără ea,

că oricum mai aveam una.

 

Fosta mea mână şi-a strâns pumnul

şi l-a mişcat rapid de la stânga la dreapta.

M-am enervat şi i-am spus

că nu mi-a folosit niciodată la nimic

şi că ea a fost cineva datorită mie,

nu invers.

 

Fosta mea mână a fâlfâit a lehamite

şi şi-a introdus degetul mare

între arătător şi mijlociu.

M-am enervat şi i-am spus că,

în ciuda lui Darwin,

a lui Engels

şi a lui Moş Crăciun,

degetul ei opozabil nu face nici două parale

fără controlul creierului meu

zbârcit, dar de-a pururi erect.

 

Fosta mea mână a mângâiat o barbă imaginară

şi şi-a rotit degetul arătător

în dreptul tâmplei mele,

pentru a-mi sugera că creierul meu

a evoluat mai degrabă pe ulei.

M-am enervat şi am vrut să-i trag un şut în cur,

ca să-şi înghită gesturile obscene

pe care le-a deprins în nopţile de beţie

în care a fugit de acasă,

după certurile cu creierul.

 

Fosta mea mână mi-a tras două perechi de palme.

 

JART-JART!

 

M-am calmat şi m-am aşezat lângă ea,

lăcrimând,

mărturisindu-i

că n-am pe nimeni altcineva

şi rugând-o să se întoarcă la mine.

 

Fosta mea mână mi-a dat mâna,

mi-a făcut un masaj de împăcare

şi un ceai

şi ne-am culcat,

din nou,

împreună.

 

Iulie 2017

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.