ziua facerii

[varianta I]

de Vintilă Ivănceanu
traducere din limba germană de Anca Şerban

 

 

astfel grăi mahúra

în prima zi

creez

natura

 

şi astfel luă mahúra

din propria-i gura

relativ multă salivă

în palmă

şi spuse tare

căci tu eşti marea

iar eu sunt capul familiei

al tuturor apelor

 

mahura întoarce mâna

stânga

cu palma în jos

şi deja trebui mahúra să înveţe să înoate

căci oceanele nu aveau fund

deoarece mahúra încă nu crease  pământ

şi de aceea

logic

mahúra nu putu deloc

mami ce este deloc

mahúra nici nu putu

mami ce este nici

pe fundul marii

să se aseze

şi să se odihnească

 

şi de aceea trebui mahura

tot timpul

mami ce e timp

să înoate

să înoate

şi iar să înoate

şi încă o dată să înoate din nou.

 

şi atunci îl trecură pe mahúra două gânduri

ca un fulger

mami ce e fulger

a trebuie să fac pământul

altfel trebuie

toată viaţa

să înot până tâmpesc

b în prezent sunt

cuvântul eu îi veni lui mahura pe buze

asemenea măslinelor presate la rece

un peşte

 

astfel creă mahúra

peştele scoţându-l din sine

deştept nu

aşadar făcu mahúra

ce era urgent şi absolut necesar

în mod firesc

şi de îndată

urlând împinse mahúra pământul

cu o singură smucire

în sensul de motherfuck

direct din intestine.

 

atât de mult pământ

încât pământul mai mult

mult mai mult

decât  apa

era

mereu şi tot mereu

tot mai mult în afară

şi odată cu pământul născu mahúra

primul şoarece frumos şi liber.

 

 

care şoarece la randul său prin autoîmperechere

era creatorul

speciei umane

 

după aceea mahúra era obosit

extrem de obosit

aproape un sindrom burn out

îl birui pe mahúra

şi mahúra

se cufundă într-un somn bine meritat

fără vise

iar când mahura se trezi

în dreapta lângă sex

creşteau deja

pomi falnici şi proporţionali

 

şi au ramuri

precum palatele de aur

 

au trunchiuri

ca teoremele de cristal

 

au frunze

ca taţii binevoitori

 

iar rădăcinile lor

pătrund adânc de tot

ca focul şoldurilor

în bazinele late ale femeilor.

 

au roade

suculente ca ţâţele

minunatelor femei

ale moabiţilor

 

au rădăcini

atât de tari şi de groase

încât mahúra se gândi îndată

la masturbare

 

dar ceea ce pomii mai aveau

nu era de fapt deloc

prevăzut de mahúra

cuiburi aveau pomii

mii de cuiburi

în care zăboveau ouă de păsări

mai exact

ou de vulture ou de flamingo şi ou de păun

şi aşa mai departe

doamnelor şi domnilor

pomul ca loc sfânt

 

 

ca legătură între cer şi pământ

dar şi între pământ şi cer

ca pilug păcătos întins şi ridicat

 

pomul ca verticală canonizată

trăiască capcana lui venus

 

 

mahúra plânse fără să vrea

fără să ştie

de ce pentru ce şi prin ce

plânse cand apăru primul puişor

plânse şi strigă tare

caltaboş

caltaboş şi varză murată

 

era mahúra probabil un germanic

şi totuşi înrudit

cu familia kahane

 

 

astfel grăi mahúra

eu făcut natura

 

şi aceasta a fost

prima zi a facerii

a apei a pământului

şi  a diferitelor  fiinţe

 

#

Vintilă Ivănceanu (n. 26 decembrie 1940, Bucureşti) a făcut parte împreună cu Leonid Dimov, Dumitru Ţepeneag şi Virgil Mazilescu din grupul oniric, în cadrul căruia s-a remarcat prin stilul său nonconformist, deschis şi plin de umor, dar şi prin scrierile sale în care a reuşit să surprindă prin imaginile inedite. În 1970 a plecat în Austria unde împreună cu soţia sa, lingvistul Heidi Dumreicher, s-a implicat pe scena literaturii înfiinţând Editura Rhombus şi continuând să scrie proză, poezie, teatru şi eseuri, cea mai mare parte a acestor producţii literare rămânând inaccesibile necunoscătorilor de limbă germană. Acolo s-a remarcat şi şi-a consolidat statutul de scriitor devenind reprezentant al postmodernismului vienez. Vintilă Ivănceanu a murit pe 7 septembrie 2008 în Maroc. În limba română a scris Cinste specială (poezie, 1967), Versuri (1969), Vulcaloborgul şi frumoasa Beleponjă (poezie, 1969), Până la dispariţie (roman, 1968), Nemaipomenitele păţanii ale lui Milorad de Bouteille (proză, 1970). În limba germană, cele mai cunoscute sunt: Bestiarium mit 13 Zeichnungen von Peter Coy (poezie, 1973), Begra (poezie,2000), Mahúra oder die Weltschöpfung in fünf Tagen (poezie, 2002), aus (proza, 1971), Zerokörper – Der abgeschaffte Mensch (eseu, 1997). Poemele traduse aici fac parte din antologia Ausgewählte Gedichte (trad. Poeme alese) propusă chiar de el şi care a apărut în anul 2005 la Editura Passagen din Austria.
 
Traducerea poemului următor este rezultatul colaborării în cadrul “Cercului de traductologie Aius”, susţinut de Editura Aius, Revista „Mozaicul” şi Universitatea din Craiova, dintre mai mulţi tineri traducători: Roxana Ilie, Anca Şerban, Alida Benea, Mădălina Dăscălescu, Simona Cicoare, Roxana Neacşu şi Daniela Micu (coordonator).

1 Comments

  1. Pingback: www.egophobia.ro EgoPHobia #34 / sumar

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.