poeme de Eliza Maria Voinea
Vânt şi pavaj Mă aşezasem pe bancă cu capul în jos şi mi se părea că timpul se revarsă în pavaj, intră în scoarţa prăfuită şi reîncepe o explozie veche de secole. Inocenţa mi se scurgea de pe călcâie şi o înghiţeam. Părul se împletea cu asfaltul şi din ţărâna adusă de vânt se întindeau […]