proiecte

Stele verzi 17

Niciodată nu fusese mai nerăbdător să ajungă la cină ca diseară. Cina în pregătire avea să fie ca nicio alta. Va fi specială. Şi a aşteptat-o ca şi cum ar fi fost ultima din viaţa lui. Cum intră în cantina filigranată o căută fiindcă nu o văzuse imediat ce păşi înăuntru. Întrebă mai mulţi pacienţi […]

Stele verzi 18

Au trecut atâtea zile de când nu ţi-ai mai scos mâinile din pumni şi, dintr-o dată, vii şi te aşezi lângă mine chiar fără niciun avertisment prealabil, cu toate că ştii prea bine că sunt un adept al unghiurilor graduale în tot ce fac, îi reproşă el după ce îşi pierdu respiraţia în şirul acestor […]

Stele verzi 19

Nu se afla încă în cercul altei zile fiindcă cina abia urma peste câteva ore. Mai era ofuscat şi nervos pe sinele lui pentru că îl trădase şi trebuia deocamdată să se uite la corpul său indezirabil în lumina şi în palpitaţiile altui cer organic, sensibil mai deschis la ce se întâmplase nu chiar foarte […]

Stele verzi 20

Intră în salon, unde era linişte în concentraţie prea mare. Închise uşa şi nu mai trebui să separe oarecum două lumi practic lipite una de alta prin tăblia ei. În închidere, uşa scârţâi insesizabil şi apoi îi sigilă complet lumea. Numai linia pragului o mai conecta într-un fel de lumea ei. Dar ea era departe […]

Stele verzi 22

Atent la alte şi alte lucruri, ieşi din salon fără să mai închidă uşa atât de sever în urma lui. Ea îi dispăruse din minte şi totuşi se ducea hotărât să ia cina în cantină. Avea de străbătut acelaşi număr de holuri şi aceleaşi holuri, fără excepţie, şi niciunul dintre ele nu se schimbase între […]

Stele verzi 23

Cu totul altfel ajunse deci la uşa cantinei, pe care nu o deschise exact cum închise uşa propriului salon. Lăsă de această dată cele două lumi ale lor, pe care uşa de la salon părea să le delimiteze într-un fel chiar în două, şi intră în cantină aproape fără să se atingă de uşa ei, […]

Scroll to top