(egoRainbow)
traducere & prezentare: Monica Manolachi
Langston Hughes (1901-1967) este unul dintre reprezentanții de marcă ai mișcării literare Renașterea Harlemului, activă în New York în primele decenii ale secolului XX. Este primul poet afro-american care s-a impus pe scena literară dominată de scriitori albi prin crearea unui stil poetic influențat de muzica de jazz. Nu a fost doar un poet de lume, întotdeauna la curent cu pulsul zilei, ci și dramaturg, prozator și eseist de seamă, ceea ce i-a permis să-și câștige existența din scris. Opera sa reflectă viața omului simplu și limbajul colocvial din cele mai sărace medii. Crescut într-o familie disfuncțională, Hughes a trăit de timpuriu sentimentul dezrădăcinării și tensiunea apartenențelor multiple. Poezia i-a fost mereu colac de salvare. Prezența sa în literatura internațională a avut și are rolul de a crea adevărate punți interculturale. A scris în tren sau pe vapor, călătorind dintr-un oraș în altul, dar și de pe un continent pe altul. Poeziile de mai jos sunt extrase din The Collected Poems of Langston Hughes (1994).
Negrul vorbește despre râuri
Pentru W. E. B. DuBois
Cunosc râurile.
Cunosc râurile vechi de când lumea, mai vechi decât
fluxul sângelui omenesc prin venele omenești.
Sufletul mi s-a adâncit la fel ca râurile.
M-am scăldat în Eufrat în zorii istoriei.
Am ridicat o colibă pe Congo și mi-a cântat să adorm.
Am privit Nilul și i-am înălțat piramide pe mal.
Am auzit cântecele de pe Mississippi când Lincoln
a venit la New Orleans și-am văzut cum pieptul
întunecat i se face auriu la apusul soarelui.
Cunosc râurile,
Râuri antice și triste.
Sufletul mi s-a adâncit la fel ca râurile.
Sudul
Ce leneș e Sudul și cum se amuză,
Cu sânge pe fiecare buză.
Fața însorită a Sudului,
De fiară vânjoasă,
Cu minte puțină.
Sudul cu minte de copil
Scurmă în cenușa focului stins
După oase de negru.
Bumbac și lună,
Căldură, pământ, căldură,
Cerul, soarele, stelele.
Sudul cu parfum de magnolie.
Frumos ca o femeie,
Seducător ca o târfă cu ochii negri,
Pasională, nemiloasă,
Cu buzele dulci, sifilitică –
Așa este Sudul.
Iar eu, care sunt negru, aș iubi-o,
Dar ea mă scuipă în față.
Iar eu, care sunt negru,
I-aș aduce multe daruri scumpe,
Dar ea îmi întoarce spatele.
Așa că merg spre Nord –
Nordista cu chip de piatră –
Fiindcă ea, se spune,
Este o iubită mai blândă.
Și în casa ei copiii mei
Vor scăpa de farmecele Sudului.
Dumnezei
Dumnezeii de fildeș,
Dumnezeii de abanos,
Dumnezeii de diamant și de jad
Stau tăcuți pe rafturi în temple,
În timp ce oamenilor
Le este teamă.
Și totuși,
Dumnezeii de fildeș,
Dumnezeii de abanos,
Dumnezeii de diamant și de jad
Sunt niște marionete absurde,
Pe care oamenii înșiși
Le-au creat.
Minele din Johannesburg
În minele din Johannesburg
Sunt 240.000
De muncitori africani aborigeni.
Ce fel de poem
Ai putea
Scoate din asta?
240.000 de aborigeni
Trudind
În minele din Johannesburg.
Blues pentru băiatul sărac
Când eram acasă,
Soarele părea aurit.
Când eram acasă,
Soarele părea aurit.
De când m-am dus în nord,
Lumea toată s-a răcit.
Eram băiat bun,
Nu făceam niciodată rău.
Eram băiat bun,
Nu făceam niciodată rău,
Dar lumea aceasta e tristă
Și drumul e lung și greu.
M-am îndrăgostit de-o fată,
Ziceam că-i bună de iubit.
M-am îndrăgostit de-o fată,
Ziceam că-i bună de iubit.
Mi-a mâncat toți banii
Și mai că am înnebunit.
Trist, ce trist,
E dimineață și-s pierdut,
Trist, ce trist,
E dimineață și-s pierdut,
Așa de trist, ce trist,
Mai bine nu m-aș fi născut.
Dreptate
Dreptatea aceea este o zeiță oarbă,
Ceva de care noi, negrii, ne ferim.
Bandajul ascunde răni putrede,
Poate, odinioară, ochi de heruvim.