Proza scurtă fantastică a lui Sergiu Someșan: a doua etapă [II]

(Studii fantastice)

de Oliviu Crâznic

Despre Sergiu SOMEȘAN (n. 1954) am scris recent, analizându-i cinci colectanee de proză scurtă științifico-fantastică, respectiv neofantastică – fantastică (propriu-zis) – gotică:

– Să n-o săruți pe Isabel (Ed. Arania, 2000; Ed. Vremea, 2005);

– Carte de magie (Ed. Arania, 2001; Ed. Vremea, 2005);

– Aproape îngeri (Ed. Cartea Românească, 2004; Ed. Vremea, 2005);

– Numărul Fiarei (Ed. Vremea, 2004);

– Întâlnire cu dragonul (Ed. Etnous, 2015).

Zbang! Tung! Bung![1] (Ed. Pavcon, 2021) se menține, în principiu, între aceleași coordonate literare ca predecesoarele, cu precizarea că include destul de multe texte republicate[2] – nu ne vom opri, firește, încă o dată asupra acestora.

Să prezentăm, prin urmare, în câteva cuvinte, (doar) noutățile:

Bucla de histerezis constituie punctul-forte al colectaneului, combinând subspecii literare precum paraSF, cronoSF și cazonSF. O tânără înrolată în Armată, capabilă (nu se știe cum anume) să călătorească în Timp, decide să salveze, în timpul unui atac inamic, un câine credincios, în locul unui general tiran și laș – apelând, apoi, la o metodă inedită pentru a evita (la nesfârșit) condamnarea la moarte.

Încăpățânarea Timpului deschide un ciclu epic pe care l-am putea intitula Institutul de Cercetare a Timpului sau Vidanjorii temporali – izbutit omagiu (cu tentă duios-parodică) adus Un(ui) bubuit de tunet[3] (și pe care autorul l-ar fi putut lega, prin decor și prin unele personaje, de ciclul epic cu subiect similar Isabel – despre care am scris cu altă ocazie). Narațiunea aparține, în primul rând, după cum se poate lesne intui, tot sferei cronoSF, dar include și elemente paraSF și bioSF, căci „doar nouă virgulă opt la sută din populație are genele potrivite pentru a face o vizită Măriei Sale, Timpului”. Intriga urmărește aventurile unui așa-numit „vidanjor temporal”, îndrăgostit fără speranță de o tânără frumoasă (dar superficială, ipocrită și profitoare), pe care încearcă, în mod repetat (și inutil) să o salveze de o soartă tragică.

În Campionul absolut (parte a sus-menționatului ciclu închinat Institutului de Cercetare a Timpului și „vidanjorilor temporali”) ne reîntâlnim, în treacăt, cu bătrânul (și înțeleptul) profesor „Iwao Suzuki”. Eroul narațiunii este însă un tânăr a cărui ambiție/obsesie de a călători în Timp dincolo de epoca vizitată de către oricine altcineva declanșează consecințe nebănuite (și catastrofale). Recomandăm autorului să elimine episodul în care o fată-„șoricel de bibliotecă” apelează la serviciile personajului principal: nu este necesar, și seamănă prea mult cu un episod dintr-un text anterior al lui S. Someșan (concret: din Oviraptorul).

Cea mai bună armă cu lunetă este, de asemenea, o proză aparținând sferei științifico-fantasticului cronozofic. Arma cu lunetă din titlu este o armă cu lunetă … temporală, care permite țintirea și vânarea dinozaurilor (dar, după cum se va vedea, și a altui soi de „vânat” din alte epoci).

Observăm faptul că S. Someșan revine, constant, asupra unei teme literare fără îndoială interesante: voiajul temporal (nu de puține ori, voiajul respectiv având ca țintă Mezozoicul dinozaurilor). Modul în care procedează este unul profesionist, evitând cu grijă și cu succes (singura excepție – din fericire, doar parțială, vizând doar un scurt și neesențial episod, nu întreaga proză – am menționat-o prezentând Campionul absolut) repetarea intrigilor ori a ideilor principale în jurul cărora sunt țesute respectivele intrigi.

Astfel stând lucrurile, ar fi (fost), probabil, o idee bună publicarea de către autor a unui colectaneu cu o structură optimizată[4] (în vederea obținerii unui efect sinergetic) închinat, în întregime, științifico-fantasticului cronozofic – eliminându-se, prin urmare, prozele aici republicate care aparțin altor subspecii literare și republicându-se, în schimb, alte creații din sfera cronoSF semnate de S. Someșan, cum ar fi:

– Dilema (despre care am scris cu altă ocazie);

– Cronobuzul (povestire publicată în revista tipărită Helion Science Fiction nr. 5-6/2017; eroii lui S. Someșan pun la punct, de data aceasta, cu ajutorul unei tehnologii extraterestre, un autobuz care îi întinerește – doar din punct de vedere fizic, însă – pe călători, readucându-le starea de sănătate și înfățișarea dintr-un deceniu anterior, la alegere).

– Cel mai simpatic dinozaur (povestire publicată în revista Helion Online nr. 88/sep. 2018; intriga este în mod explicit plasată în continuarea intrigii Încăpățânării Timpului).

#Note

[1] Dacă pentru anterioarele colectanee fuseseră alese, fără excepție, titluri incitante, de data aceasta s-a comis o eroare: titlul onomatopeic creează impresia (greșită) că avem de a face cu literatură destinată unor cititori aflați încă la vârsta copilăriei.

[2] Este vorba despre:

– Zbang! Tung! Bung! (a se vedea colectaneul Întâlnire cu dragonul);

– Să n-o săruți pe Isabel (a se vedea colectaneul Să n-o săruți pe Isabel);

– Întâlnire cu Isabel (a se vedea colectaneul Să n-o săruți pe Isabel);

– Mâna care scrie cartea (a se vedea colectaneul Întâlnire cu dragonul);

– Planeta ieftină (a se vedea colectaneul Întâlnire cu dragonul);

– Mica mea contribuție la sfârșitul lumii (a se vedea colectaneul Întâlnire cu dragonul);

– Oviraptorul (a se vedea colectaneul Să n-o săruți pe Isabel);

– Poiana îngerilor (a se vedea colectaneul Aproape îngeri);

– Ultimul reportaj (a se vedea colectaneul Întâlnire cu dragonul).

[3] A Sound of Thunder (R. Bradbury, 1952).

[4] Cuprinsul colectaneului-compilație Zbang! Tung! Bung! are de suferit inclusiv prin faptul că prozele aparținând ciclului epic Isabel nu au fost (re)publicate nici grupat (toate trei, una după alta), nici în ordinea firească (adică: Întâlnire cu Isabel, Să n-o săruți pe Isabel, Oviraptorul).