(arena culturală: cartea & filmul)
de Alexandra Medaru
Stephen King (n. 1947) este un scriitor american de horror, supranatural, suspans, crimă și SF&F. Supranumit Regele, acesta a publicat șaizeci și cinci de romane și nuvele, de-a lungul carierei, inclusiv sub pseudonimul de Richard Bachman. La aceste opere se adaugă cinci cărți de non-ficțiune și două sute de povești scurte. King a fost premiat de mai multe ori de-a lungul carierei, printre altele la Bram Stoker Awards, World Fantasy Awards și British Fantasy Society Awards. Dintre operele sale cele mai cunoscute amintim Carrie (1974), Salem’s Lot (1975), The Shining (1977), seria The Dark Tower (prima carte fiind publicată în 1982), It (1986), The Green Mile (1996), The Colorado Kid (2005), Doctor Sleep (2013), Fairy Tale (2022), Never Flinch (2025).
[Fotografie de Kevin Payravi]
Închisoarea îngerilor (2025, Editura Nemira, colecția Armada) este o nuvelă realistă a lui Stephen King, ce urmărește destinul fostului bancher Andy Dufresne condamnat, deși nevinovat, pentru moartea soției și a amantului acesteia și adus la Penitenciarul de Stat Shawshank unde corupția și violența predomină.
Povestea este spusă din perspectiva lui Ellis Red Redding, un irlandezo-american în vârstă de 57 de ani, care pusese la cale un accident, după ce făcuse o asigurare de viață pentru soția sa. În automobil, se mai urcaseră o vecină și copilul acesteia, iar Red fusese condamnat pentru trei crime, fiind în închisoare din 1938.
Cunoscut pentru relațiile sale din închisoare (el este contrabandistul locului), în 1948 este abordat de Dufresne pentru a face rost de un ciocan de geolog, iar, un an mai târziu, pentru un poster cu Rita Hayworth. De-a lungul poveștii, între cei doi se formează o prietenie profundă, aceasta fiind una dintre temele principale ale cărții, ceea ce dă speranță într-un loc, de altfel, îmbibat de întuneric.
Destinul lui Andy la Shawshank nu este ușor. El devine vânat de o bandă de violatori, condusă de Bogs Diamond, iar ca urmare este bătut și violat de numeroase ori, însă, chiar și așa, el merge mai departe, cumva nealterat, căci probabil speranțele sale se leagă de cele două lucruri obținute de la Red.
Fiind și un tip al naibii de deștept, Andy reușește să se pună într-o poziție favorabilă atunci când îl aude pe gardianul Byron Hadley plângându-se de taxele care se impun asupra unei moșteniri. Intervenind în discuție, condamnatul îl ajută să evite statul, iar curând acesta devine un consilier al administrației penitenciarului, asistând cu taxele și împrumuturile.
Mai mult, transformându-se într-un om de bază al directorului închisorii (Samuel Norton), Andy este mutat să lucreze la bibliotecă unde începe să spele bani pentru acesta. Tot aici, fostul bancher află de la Tommy Williams cine este vinovat de uciderea soției lui Andy, dar Samuel Norton refuză să-l ajute, transferându-l pe Tommy la altă închisoare.
Abia la ani de zile de la aceste întâmplări, în 1975, Andy reușește să evadeze, iar cel care îi va prinde urma va fi Red, pentru că în urmă cu mult timp Dufresne îi dăduse un indiciu: Peter Stevens. După eliberarea condiționată a lui Red, acesta găsește o scrisoare de la Peter Stevens, conținând o mie de dolari și invitația de a i se alătura lui Andy în Mexic, lucru pe care Red îl face, încălcând regulile eliberării condiționate.
Dincolo de tema prieteniei și a camaraderiei ce se poate naște chiar și între condamnații pentru crimă lăsând ideea că lumina poate învinge chiar și în întuneric, întâlnim și teme precum corupția, agresiunea, violența – dar, chiar și așa, cumva atmosfera nu devine niciodată sufocantă sau apăsătoare, pentru că Red povestește întâmplările pe același ton prietenos pe care îl are în interacțiunile cu ceilalți.
Personajele sunt și ele variate: avem omul nevinovat aruncat în cușca cu lei și care trebuie să învețe să supraviețuiască; avem omul bun la toate care știe cum să își facă relațiile potrivite; dar avem și personaje slinoase care ar face din primele două tipuri de personaje doar niște cârpe pe care calci. În plus, nici gardienii sau directorul închisorii nu sunt eroi mai plăcuți, mergând dincolo de lege pentru interesele personale. Practic, în universul închisorii, există câte ceva pentru toate gusturile, iar modul în care e scrisă nuvela face lectura foarte ușoară.
De fapt, dacă ar fi să folosesc cuvintele lui Stephen King, atunci această carte este povestea unei evadări în stilul filmelor Warner Bros. Și, deși nu e încadrată în genurile preferate de King, este considerată una dintre cele mai valoroase opere ale sale.
[de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?curid=1258665]
Este atât de valoroasă, că în 1994 a fost transpusă pe marele ecran de Frank Darabont, pelicula, cu Tim Robbins (Andy) și Morgan Freeman (Red) în rolurile principale, fiind nominalizată la șapte Premii Oscar.
În mare parte, filmul urmărește acțiunea din carte. Unul dintre elemente schimbate este istoria lui Tommy Williams (interpretat de Gil Bellows). Deși în nuvelă acesta este mutat la alt penitenciar, în film povestea lui e mai complexă. Practic, în 1965, Andy și Red se împrietenesc cu Tommy, condamnat pentru furt. După ce Andy îl ajută să își treacă examenul GED, Tommy le povestește despre cel care săvârșise crima pentru care Dufresne era condamnat. Andy îl informează pe Norton, care refuză să acționeze în sens pozitiv, punându-l pe Hadley să îl omoare pe Tommy, mușamalizând crima ca o măsură pentru încercarea de evadare.
De asemenea, povestea lui Brooks Hatlen (rol jucat de James Whitmore) este creionată special pentru marele ecran. Vinovat că și-a ucis soția și fiica după o noapte proastă la poker, acesta este eliberat după cincizeci de ani în prizonierat. Incapabil să își găsească locul în lumea de afară, el își ia viața, dând astfel mai multă dramă peliculei.
Filmul a fost primit cu critici pozitive, dar a avut un box office dezamăgitor: 16 milioane de dolari. S-a considerat la vremea respectivă că eșecul s-a datorat apariției simultane a filmelor Pulp Fiction și Forrest Gump. După numeroasele nominalizări la premii, pelicula a fost rulată din nou în cinematografe, reușind să încaseze peste 73 de milioane de dolari.
În ciuda box office-ului slab, pelicula este una de referință și, alături de Culoarul Morții / The Green Mile, una dintre cele mai bune adaptări după o carte de Stephen King.
##
Despre autoare:
ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind redactor-șef al revistei P(RO)EZIA și colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).
A publicat un volum de versuri, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumele Orașele viitorului (Editura Pavcon, 2023), Generația O Mie de Semne (Casa de pariuri literare, 2002) și Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018).
Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, Argos, Echinox, eCreator.ro, EgoPHobia, Noise Poetry, O mie de semne, Parnas XXI, Postmodern, P(RO)EZIA, Puterea – Cotidian Național, Revista Online de SF&F Galaxia 42, Revista de povestiri, Revista de suspans, Select News, UtopIQa și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018) sau Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019). Poeme ale sale au fost traduse în limba spaniolă și engleză, fiind publicate în Chile, Spania, Mexic și SUA.
În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.
Blog personal: www.taramuridenicaieri.ro