Grant Wood – American Gotic

[1891-1942]

de Adrian Grauenfels

Pe când modernismul şi abstractul produceau dureri de cap amatorilor de pictură Grant Wood a oferit Americii un suflu familiar, plasând ruralul, fermierul, omul simplu în centrul picturii sale, creând un stil american proaspăt, nou. Născut în statul Iowa tânărul Grant devine interesat de meşteşuguri şi pictură de la o vârstă foarte fragedă. Se plimba desculţ prin lanuri, iubea atingerea solului, grânele, cerul. Nu avea culori, nici pânze, desena pe orice cu beţişoare arse, scoase din soba familiei. Părinţii se aşteptau să devină fermier ca şi tatăl său dar Grant desena cu ardoare oi, capre, găini, raţe.. Îi plăcea să se ascundă în hambare, să deseneze mult, după placul inimii.

La numai 10 ani tatăl sau moare, iar mama depăşită de problemele fermei este nevoită să se mute la periferia oraşului Cedar Rapids. Brusc, copilul Grant rămâne deposedat de animalele fermei şi nu este uşor acceptat de noii colegi de şcoală. Râdeau de el, dar umorul său şi desenele produse îl ajuta să reziste. În 1910 graduează şcoala şi se înscrie la lecţii suplimentare de tâmplărie, artă, decoraţie şi prelucrarea metalelor.

În timpul primului război mondial se înrolează în armată, talentul său la decoraţie este folosit la produs camuflaje pentru tancuri şi camioane. După război, între 1920 – 1928 călătoreşte de 4 ori în Europa, acolo dorea să studieze pictura lui Bonnard, Sisley, Pissarro. Îl interesa postimpresionismul dar în final se lasă sedus de pictură olandezului Jan van Eyck. În Germania descoperă un stil care îl va caracteriza în continuare: va picta subiectele pe care le cunoaşte şi iubeşte folosind tehnicile simple ale marilor maeştrii. Grant înţelege că locurile şi scenele natale sunt la fel de importante artei sale ca şi peisajele Europei.

Într-o zi oarecare Grant descoperă în Eldon (în sudul statului Iowa) o fermă cu o fereastra deosebită, în formă de arc gotic, aşa cum văzuse la catedralele Europene.

Contrastul între ferma de tip american clasic şi fereastra arcuită îl determină pe artist să picteze cea ce va deveni ulterior cel mai faimos tablou al Americii în sec XX. În tablou artistul plasează pe sora sa Nan în picioare lângă dentistul familiei Dr. Byron McKeeby, ambii în postura severă a unei familii de umili fermieri. Femeia este îmbrăcată într-un şorţ colonial folosit frecvent în secolul 19 iar bărbatul ţine în mână o furcă, simbolul muncii grele la câmp. Tabloul prezentat la Chicago Art Institute câştiga locul 3, iar fotografia picturii explodează în toate ziarele americane. Tabloul devine popular şi indiscutabil cel mai iubit tablou american datorită faptului că spectatorul se regăseşte în personajele pictate, este el însuşi, doar cu alte haine.
De multe ori tabloul este comparat cu Mona Lisa (Leonardo da Vinci) sau “Strigătul” lui Munch.

Tabloul este lăudat de Gertrude Stein dar criticul Christopher Morley decide că este vorba de o satiră a vieţii de ţară în satul mic, închistat în vederi limitate. Alţi critici pledează pentru spirtul de frondă al ţăranului-pioner care combate criza naţională printr-o stare de reverenţă şi parodie. Curând pictura lui Grant devine căutată, colecţionată. Era timpul Marei Depresii,
oamenii îşi pierdeau joburile şi economiile. Picturile sale având subiect frumoase, livezi, recolte, câmpuri lucrate, ţărani la muncă, inspirau linişte, sinceritate, descriind faimoasa legendă americană şi inspirând speranţe.

În tabloul “Woman with Plants”, Grant îşi pictează mama ca pe o femeie iubitoare, puternică . Femeia este plasată într-o livadă, îmbrăcată cu o rochie împodobită cu cusături şi poartă la gât un pandantiv, o camee. Este prima pictura executată în Iowa în care vedem că autorul înţelege localnicii, spiritul oamenilor şi obiceiurile lor. Ca şi American Gotic acest tablou reprezintă o cotitură în arta plastică americană. Grant a fost asociat cu mişcarea Regionalistă, practicată de artiştii din Midwest, care propuneau o artă figurativă în care ruralismul american respinge în mod agresiv abstractul European. În 1932 Grant fondează o colonie pentru artişti (Stone City Art) în scopul de a sprijini artiştii să traverseze cu bine Marea Depresie care îi macină. Grant moare în 1942 de cancer pancreatic. Este moştenit de sora sa Nan, care donează în 1990 colecţia de pictură a artistului, obiecte personale şi efecte, muzeului Figge Art din Davenport – Iowa.