Cum începe povestea

de Alexandru Potcoavă – Ei, acum să vă aud! Ce aţi pregătit pentru cină? căscă Adam scuturându-şi somnul de după-masă. Se ridică în capul oaselor, de la rădăcina măslinului unde turtea deobicei iarba după istovitoarea masă de prânz şi privi pofticios în jur. – Mai întrebi, Adame? strigară îngerii. Hai, pofteşte! – Mda, bombăni omul, […]

Sânge Satanic

[fragmente de roman neterminat -II-] de Cristina Nemerovschi (Morgothya) Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele […]

Convertirea

de Karel Cispic Când m-a părăsit prietena, am hotărât să devin satanist. Am început uşor, cu LaVey. Citeam Biblia satanică la 6 iunie 1996. M-a pasionat fenomenologia viciilor, dacă pot s-o numesc aşa. Fiecare viciu e de fapt o virtute ascunsă. Lăcomia e temperată de mândrie – şi, deşi fusesem aspru umilit şi plânsesem şase […]

Dona Maria

de Victor Gavrilă Loghin Regele făcu un gest larg spre ea şi se întoarse cu spatele (cam nepoliticos!) continuând să vorbească pe un ton ridicat cu don Fernando, ministrul său de finanţe, confident şi în acelaşi timp tovarăş de escapade de tot felul. Dona Maria se aşeză pe jilţul generos, ce o cuprinse în braţele […]

M-am născut trist

de Iulian Năstase Nopţile albastre se dizolvau în zile portocalii cu vânt slab până la moderat. Hainele subţiri, din material transparent, nu ne fereau trupul de razele verzi ale soarelui încă necopt. Zburam dintr-un capăt în celălalt al grădinii. În grabă, optam şi pentru teleportare. Însă ne istovea. Locuiam, de fapt, într-o livadă imensă de […]

Inferno [IV]

de Carl Solomon 9 noiembrie 2008 Îmi pare ca nu găsesc un precedent pentru mine în istoria şi literatura universală. Toţi cei care au suferit sunt nişte prefăcuţi, suferinţa lor fiind un pretext pentru a evita falsitatea care îi covârşeşte. Pe când durerea mea reală, intensă, adevărată, singura certitudine, singurul reper în viaţă, singurul Dumnezeu. […]

Un norocos

se dedică lui Ovidiu Nimigean de Radu Părpăuţă Prin ’90 sau ’91, am nimerit la o consfătuire a oamenilor de afaceri din România şi Basarabia. Căzusem şi eu popîc acolo în calitatea-mi ambiguă de jumătate ziarist, jumătate – drace călugăre! – om de afaceri! Eram editor fără de editură (pe care n-am mai înfiinţat-o nici […]

Scroll to top