break-even point
de Igor Ursenco dacă nu m-aş trezi aşa de kalm uneori în destrămare stăruind pînă în curbura de corupţie imponderală a priveghii
e-revista EgoPHobia
de Igor Ursenco dacă nu m-aş trezi aşa de kalm uneori în destrămare stăruind pînă în curbura de corupţie imponderală a priveghii
de Iarina Copuzaru Dimineaţa pereţii nasc nedumeriri sîngele acrilic îmi pictează cuvintele mă răstoarnă-n forme de hîrtie ştiu exact cît aer îmi trebuie îl măsor cu unghia moare apoi în mine un cal
de Alexandru Potcoavă – Ei, acum să vă aud! Ce aţi pregătit pentru cină? căscă Adam scuturându-şi somnul de după-masă. Se ridică în capul oaselor, de la rădăcina măslinului unde turtea deobicei iarba după istovitoarea masă de prânz şi privi pofticios în jur. – Mai întrebi, Adame? strigară îngerii. Hai, pofteşte! – Mda, bombăni omul, […]
[fragmente de roman neterminat -II-] de Cristina Nemerovschi (Morgothya) Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele […]
de Karel Cispic Când m-a părăsit prietena, am hotărât să devin satanist. Am început uşor, cu LaVey. Citeam Biblia satanică la 6 iunie 1996. M-a pasionat fenomenologia viciilor, dacă pot s-o numesc aşa. Fiecare viciu e de fapt o virtute ascunsă. Lăcomia e temperată de mândrie – şi, deşi fusesem aspru umilit şi plânsesem şase […]
de Victor Gavrilă Loghin Regele făcu un gest larg spre ea şi se întoarse cu spatele (cam nepoliticos!) continuând să vorbească pe un ton ridicat cu don Fernando, ministrul său de finanţe, confident şi în acelaşi timp tovarăş de escapade de tot felul. Dona Maria se aşeză pe jilţul generos, ce o cuprinse în braţele […]
de Iulian Năstase Nopţile albastre se dizolvau în zile portocalii cu vânt slab până la moderat. Hainele subţiri, din material transparent, nu ne fereau trupul de razele verzi ale soarelui încă necopt. Zburam dintr-un capăt în celălalt al grădinii. În grabă, optam şi pentru teleportare. Însă ne istovea. Locuiam, de fapt, într-o livadă imensă de […]
de Carl Solomon 9 noiembrie 2008 Îmi pare ca nu găsesc un precedent pentru mine în istoria şi literatura universală. Toţi cei care au suferit sunt nişte prefăcuţi, suferinţa lor fiind un pretext pentru a evita falsitatea care îi covârşeşte. Pe când durerea mea reală, intensă, adevărată, singura certitudine, singurul reper în viaţă, singurul Dumnezeu. […]
de Patrick Călinescu Nu mai era curent în priză, aşa că nu mai avea cum să se sinucidă. O verificase chiar ea în persoană, cu propriile ei zece degete, însă şi bruma de curent ce mai venea din priză se zvântase parcă de tot, iar unghiile ei zece nu mai fură ciupite, orişicât de puţin, […]
se dedică lui Ovidiu Nimigean de Radu Părpăuţă Prin ’90 sau ’91, am nimerit la o consfătuire a oamenilor de afaceri din România şi Basarabia. Căzusem şi eu popîc acolo în calitatea-mi ambiguă de jumătate ziarist, jumătate – drace călugăre! – om de afaceri! Eram editor fără de editură (pe care n-am mai înfiinţat-o nici […]