e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Dan Pandici Cu tine am sentimentul atingerii dimpreună a absolutului, infinitului, nemărginitului. Fără tine am sentimentul libertăţii totale, a neconvenienţelor, a zborului singur. Cu tine am sentimentul posesiunii, proprietăţii incomensurabile, a apartenenţei la ceva. Fără tine am sentimentul păcii netulburate, a calmului nederanjat, a singurătăţii bune sau rele, în ultimă instanţă.
[fragment] de Robert Marius Dincă …Nea Jean era „şerif” într-o comună pierdută pe hartă. Adică şef de post. Era o slujbă bună, căci singura treabă pe care o făcea, era să joace cărţi cu ajutorul lui, celălalt „apărător” al legii. Necazuri existau, ca peste tot de altfel, chestia era să ştii cum să le ocoleşti. […]
de Violeta Ion Aerul rece nu-l desprinde pe Ro de uşa expoziţiei. O expoziţie la subsol plină de aparate pe care rulau imagini. În penumbră, Ro reuşeşte să vadă piciorul incredibil de alb al unei femei, strivind un perete cu călcîiul. Peretele se fărîmiţează şi, printre dărîmături, cîteva firişoare de sînge îşi fac loc spre […]
de Cristina Nemerovschi (Morgothya) 1. Iar sport extrem, mersul cu metroul. De la un timp nu ştiu ce am, cred că mă simt mai bine, poate unde a venit şi primăvara, sau măcar a lăsat impresia asta. Parca e un pic mai mult ca înainte, cand eram mai puştan. Oamenii mă fac din nou să […]
de Carl Solomon 1 septembrie 2008 Aveam de gând să dau gata manualul de organică în aceste ultime două săptămâni de vacanţă. Dar e un eşec. Chimia nu mă mai atrage deloc, m-am îndrăgostit de poezie şi nici nu merită să-mi pierd timpul cu altceva.
de Carl Solomon 29 aprilie 2008 Se naşte un geniu mare în fiecare secol –unul în filozofie, unul în poezie, unul în dramaturgie. Secolul 20 a fost uimitor de darnic (şi în final răzbunător) cu România, dăruindu-i acesteia două laturi ale triunghiului etern, Cioran şi Ionesco. Tristeţea mă cuprinde la gândul că ambii au sfârşit […]
de Daniel Sur Ploaia se oprise. Autobuzele care mă depăşeau hurducăindu-se prin gropi, erau aproape goale. Cerul albastru al acestei seri calde se topea în noapte, dar căldura persista, căci în Bucureşti este întotdeauna cald. O căldură uscată care îţi usucă nările. Chiar şi când plouă abundent căldura este uscată, chiar şi iernile par uscate, […]