Cosmin Dragoste este lector universitar doctor la Catedra de Limbi Moderne din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova. A publicat cărţile: Herta Müller – Metamorfozele terorii (Editura Aius, 2007), prima monografie în limba română dedicată celei mai recente câştigatoare a Premiului Nobel pentru literatură, şi Mărgele de sticlă (Editura Aius, 2008), prima carte în limba română cuprinzând studii dedicate exclusiv autorilor de expresie germană din România. În afara celor două cărţi, a mai publicat circa 200 de articole în reviste din ţară (Observator cultural, România literară, LAMA, Asalt, ALtitudini, Argos) şi din străinătate (Mitteilungen aus dem Brennerarchiv – Innsbruck, Austria şi Spiegelungen – München, Germania). A publicat peste 50 de traduceri din autori de expresie germană din România (în reviste din ţară) şi a tradus cartea Capesius, farmacistul de la Auschwitz de Dieter Schlesak (Polirom, 2008). Este director al Centrului de cercetare a literaturii germane din România “Oscar Walter Cisek”, membru al Centrului de Excelenţă “Paul Celan”, al Centrului de studii asupra imaginarului şi raţionalităţii “Mircea Eliade”, al Societăţii Germaniştilor din Romania. Este redactor al revistelor culturale Mozaicul şi Scrisul Românesc, precum şi al Analelor Universităţii din Craiova, seria filologie. Redactor-şef al revistei electronice de cultură Argos înfiinţată în septembrie 2003 la Craiova. A obţinut: Diploma de onoare a Festivalului Naţional “Marin Sorescu” (2009), Premiul de debut “Tiberiu Iliescu” al revistei Mozaicul, pentru cartea Herta Müller-metamorfozele terorii (2007) si Diploma de excelenţă a revistei Scrisul Românesc (2007).
[Cosmin Dragoste ©2010 Andrei Voica]
[interviu cu Cosmin Dragoste, invitatul din EgoPHobia #26]
de Petrişor Militaru
Publicul român trebuie familiarizat cu scriitura Hertei Müller, nu numai datorită forţei şi inovaţiilor ei, ci şi pentru a interpune un memento de mare curaj şi intensitate în calea uitării ororilor şi erorilor comuniste…
Ce lecturi ţi-au marcat copilăria?
Au fost multe lecturi despre care pot spune că au lăsat o amprentă indiscutabilă asupra copilăriei mele. Aş începe cronologic cu Jules Verne, ale cărui cărţi nu mi-au deschis gustul către ştiinţă sau aventură, ci mi-au stimulat la maxim capacitatea imaginativă. Au fost cu adevărat primele cărţi care, alături de basme, m-au învăţat să „fantazez” creativ. Nu pot să nu menţionez romanele bătrânului Dumas, cele care mi-au deschis apetitul pentru istorie şi pentru un cod comportamental pe care, chiar copil fiind, am reuşit să-l interiorizez, cel puţin în elementele sale cheie. Urmează (ciudat pentru un copil, ştiu) cărţile lui Ilf şi Petrov şi ale lui Hašek. Am găsit aici, dincolo de umorul acid, capacitatea de a putea spune lucrurilor pe nume în cel mai ucigător mod, cu zâmbetul pe buze. Read the rest of this entry »
[Cosmin Dragoste - Mărgele de sticlă, Editura Aius, Craiova, 2008]
de Silviu Gongonea
Nu ţine de o simplă conjunctură faptul că numele lui Cosmin Dragoste este asociat, acum, la noi, cu cel al Hertei Müller. Cartea pe care o publicase în 2007 la editura Aius din Craiova, Herta Müller – metamorfozele terorii, avea să fie prima monografie din spaţiul autohton despre scriitoarea din Banat, însă trecea atunci, cu excepţia câtorva nume ce au reacţionat imediat, dar care şi acestea erau legate tot de Craiova, aproape neobservată. Nu asupra disidenţei autoarei Animalului inimii insistase Cosmin Dragoste, aşa cum s-ar fi putut crede, ci asupra unei analize stilistice şi tematice a romanelor acesteia, dovedind bune calităţi de teoretician şi de hermeneut. În plus, demersul său întărea convingerea că Herta Müller nu apăruse ca scriitoare de nicăieri. Analiza sa era rodul unei munci de cercetare dusă pe mai mulţi ani – mai exact începând cu anul 2000 – a fenomenului literar german, dar şi al celui de expresie germană din România. Read the rest of this entry »
[Cosmin Dragoste - Mărgele de sticlă, Editura Aius, Craiova, 2008]
de Daniela Micu
Mărgele de sticlă este cel de-al doilea volum al lui Cosmin Dragoste. Acesta strânge la un loc articole publicate între anii 2000-2008 în diferite reviste, lucrări ce au ca numitor comun literatura germană din România, în direcţia căreia autorul şi-a focalizat atenţia încă din timpul studiilor universitare. Literatura germană din România are, înainte de toate, un caracter politic; acesta a fost şi unul dintre motivele care i-au atras pe cititorii occidentali şi de care scriitorii germani din ţara noastră au ştiut să se folosească, pentru că până la urmă era singura lor şansă de a atrage atenţia asupra literaturii din est, şi să se apropie cât mai mult de literatura occidentală. Read the rest of this entry »
[Cosmin Dragoste - Herta Müller–metamorfozele terorii, Editura Aius, Craiova, 2007]
de Maria Dinu
Herta Müller este, cu siguranţă, o scriitoare care nu mai are nevoie de introducere. Notorietatea ei datorează substanţial Premiului Nobel pentru Literatură din 2009, devenit o rampă de lansare în ţările în care autoarea era prea puţin sau deloc cunoscută, dar şi controverselor iscate ulterioar în presa literară care, deşi ţineau să sublinieze această obscuritate, obţineau un efect opus celui scontat în rândul cititorilor, subit interesaţi de cărţile proaspetei laureate. Read the rest of this entry »
von Cosmin Dragoste
die Nacht frisst unsere Küsse auf
Lippenseele
das Hören des Schweigens und
die Nacht hinter den Worten
das Blut der Worte erhängt mich
loslassen
und der Verrat einer Zigarette Read the rest of this entry »
de Cosmin Dragoste
Uneori, îmi plăcea când mă duceau părinţii vara la ţară. Uneori. Fraţii mei rămâneau în Bucureşti, protestele mele nu erau de folos, când vei mai creşte, vei rămâne şi tu în oraş, în vacanţe. Se mai întâmpla să şi rămân în capitală, când bunica era la pat, iar bunicul nu făcea faţă cu treaba prin gospodărie. În acel an, eram puţini băieţi din oraş veniţi în vacanţă la ţară. Muream toţi de plictiseală, minge de fotbal nu adusese nimeni, iar în singurul magazin din sat nu găseai decât nişte oale prăfuite, pe care nu le cumpăra nimeni, gumă de mestecat românească, mai proastă ca făina, nişte pacheţele galbene, cu un Mickey Mouse spălăcit pe ele, plase de un leu, cuvântările Tovarăşului, nişte vinete semiputrezite şi şampon Urzica. De mingi de fotbal nici nu auzise vânzătoarea cea grasă, al cărei miros de transpiraţie umplea nu numai magazinul, ci şi întreaga zonă din faţa lui. Când răspundea într-o doară la întrebări, te lovea în nări un damf scârbos de varză şi usturoi. Câteva zile am reuşit să ne descurcăm cumva, Bebiţă ne-a povestit ultimele filme cu Tscichi Tschan, Rambu şi Tschanc Nori. Apoi aşteptam să treacă ziua, să vină cumva noaptea, să dormim şi să uităm că ne plictisim. Read the rest of this entry »
[interviu cu Andrei Ruse]
de Morgothya
prima parte a acestui interviu poate fi citită aici
#
“bloguri de carte foarte interesante nu am văzut până acum, numai din astea facute la comandă.”
EPH: Fiind atât de implicat în online sigur ai remarcat că au apărut bloguri pentru diverse cărţi, în special ale autorilor tineri. Urmăreşti astfel de bloguri? Ți-a cerut cineva sfatul în legatură cu blogul propriei cărţi? Crezi că ţi se acordă creditul şi respectul meritat pentru inovaţiile aduse de tine în promovarea cărţilor cu ajutorul internetului, la noi?
A.R.: respectul la noi nu există. am fost totuşi plăcut surprins de faptul că mulţi oameni vorbesc despre mine când vine vorba de promovare de carte, e ok, măcar asta. bloguri de carte foarte interesante nu am văzut până acum, numai din astea făcute la comandă.
bloguri de carte au existat şi înaintea mea, nu eu am făcut primul astfel de blog, dar nu erau dinamice, autorii respectivi nu ştiau să şi le promoveze.
eu am făcut un blog de carte cu un trafic de aproape 200 de oameni pe zi, cu 10 comentarii la fiecare post. un simplu blog de carte – nu cred că vreun proiect literar se poate lăuda cu atâţia cititori. asta am adus eu nou. mulţi autori au impresia că dacă au deschis un blog de carte, au scris câteva rânduri şi au mai trântit câte o recenzie, gata. blogosfera e cu totul altceva, cere timp, cere experienţă. dacă ei îşi vor petrece timpul şi vor învăţa, vor crea nişte bloguri foarte bune, cu siguranţă. deocamdată, nu am văzut. Read the rest of this entry »
[interviu cu Andrei Ruse]
de Morgothya
“mi-am dat seama că soni are şi o altă însemnătate pe lângă romanul ăsta tineresc, puştănesc, cu live your life.”
EgoPHobia: Îţi mai aminteşti cum a fost la lansarea soni? Ai avut emoţii? Îţi pregătiseşi un discurs, te-ai gândit dinainte ce vei spune?
Andrei Ruse: am avut emoţii… îmi pregătisem un discurs, eram foarte panicat fiindcă nu mai ieşisem demult din casă. în general chiar n-am probleme cu publicul, dar de vreo trei-patru luni, cât scrisesem la roman continuu, nu mai ieşisem şi nu mai vorbisem la niciun eveniment. pregătisem lansarea, invitasem multă lume, dar nu mă aşteptam să vină atât de mulţi, o sută şi ceva, să umple librăria. în momentul ăla, discursul meu s-a dus pe apa sâmbetei şi am făcut o laie, habar n-am ce-am zis, am cam ratat lansarea, ca speech cel puţin. în rest, a ieşit foarte ok. Read the rest of this entry »
[Andrei Ruse, MDMA16, roman în pregătire]
de iQ666
Nu pot spune că nu e incitant să-ncerci să scrii despre un roman din care ai citit câteva fragmente disparate. Ştiu că acţiunea se întinde pe durata a şaisprezece ore, ultimele din viaţa unui poliţist proaspăt mutat la narcotice unde spera să dea lovitura carierei. Se urcă-n maşina unui distribuitor de droguri cunoscut ca Nebunu’ prin intermediul căruia speră să ajungă la vreun personaj cheie al afacerilor de acest gen din Bucureşti pentru a-l aresta, neştiind că automobilul îi va deveni dric. Pretinde că e un pictor rămas fără marfă, testează ce i se oferă, dar nefiind obişnuit o cam ia pe arătură. În bucăţile trimise până acum de către autor să incite publicul avem deja episoade elocvente în acest sens. Pe lângă aceste tripuri ale lui Radu, personajul principal, între care i se intercalează niscaiva amintiri, mai putem asista la câteva dialoguri spumoase între el şi Nebunu’, un personaj care promite mult (autorul povestea undeva că a avut intenţia să-şi intituleze romanul Nebunul). Cam puţin pentru o idee completă asupra romanului, dar îndeajuns pentru câteva observaţii care cred că-mi vor rămâne valabile şi după ce voi citi cartea. Read the rest of this entry »
