Poeme de Gabriel Nedelea
Oaia rătăcită Pe acoperiş au ieşit oile morţii să toarcă În timp ce la etajul patru se mai auzea copilul vecinilor dormind Şi pisica se plimba printre noi ca o biblie.
e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
Oaia rătăcită Pe acoperiş au ieşit oile morţii să toarcă În timp ce la etajul patru se mai auzea copilul vecinilor dormind Şi pisica se plimba printre noi ca o biblie.
Caulfield my friend prin vară zilele au curs lent ca sudoarea pe salopetă. când ai o ţigare în mână şi nu te grăbeşti s-o aprinzi. nu acum. mai încolo. simţi tutunul şi apa sfârâind pe scândura încinsă. rupi bucăţele mici de pâine. hrăneşti câinele. şi nimic
[poet ecuadorian] (fereastra latină) traducere & adaptare: Simona Dăncilă Începuturi de fiinţă Am pe piept scara asta de lumi care nu ajung la nici o uşă, la nici o încuietoare. care înmoaie frica de a muri departe, de a rămîne singur fără ca timpul să mă viziteze.
Fiica mea priviţi la fiica mea năsucuri de elefanţi roz îi vor curge sub bluză look at my daughter little noses of pink elephants will flow under her blouse salivaţi la ea ca la o masturbatoare lentă funcţionând salivate on her like on a slow masturbator that function
de Daniel Sur te-am visat şi mă apropii de fereastră înainte ca întunericul să vomite un soare glonţ ciulesc urechile spre dreapta spre stânga printre mobile podeaua mi se pare prea absentă
traducere & prezentare de Adrian Grauenfels Poetul celor 72 de nume Fernando Pessoa s-a născut la Lisabona, la 13 Iunie 1888. La numai 5 ani tatăl său moare iar mama se remărită şi se mută cu soţul, consulul Portugaliei, în Durban, Africa de Sud. Fernando se întoarce la 17 ani la Lisabona ca să urmeze cursuri […]
[Premiul revistei EgoPHobia la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrescu”- TRADEM, ediţia a XXXII-a, Craiova 2010] 191 de cuvinte pentru poveştile suzanei cei mari sunt mai aproape de cer spunea mama. eu port un bisturiu mic în buzunarul de la piept/ poate într-o zi cineva o să se încumete să âmi decupeze inima şi să-mi […]
mamiferul negru adulmecă tristeţea să faci poezie pe marginea prăpastiei ca şi cum orice cădere în gol ar repeta la nesfârşit aceeaşi schizofrenie sălbatică aceeaşi fâlfâire cu iz rânced a aripilor aceeaşi mireasmă de insomnie nevrotică
Somnul apelor apa susură în cadă liniştită o muscă dormind. Somnul este o plutire calmă deasupra lumii cum aripi de vânt delicat se deschid spre tăcere
*********** Simt cu inima celorlalţi care am fost continui o memorie începută de ei tăcerea lor se aude până la mine tac cu tăcerea lor până când devine a mea, mă îmbrac cu lumina naşterii.