EgoPHobia

Întuneric fără Euri, după Carlos Drummond de Andrade şi Elizabeth Bishop

In memoriam Constantin Virgil Bănescu de Chris Tanasescu Carlos, stai liniştit, stai, dragoste e ceea ce vezi tu acum jur împrejur: azi un sărut, niciunul mâine iar poimâine e duminică – odihnă?, căci nimeni de-aici nu ştie când şi cum vine lunea.

Pentru Constantin Virgil Bănescu…

de Marius Ianuş Pentru că Dumnezeu e puternic şi mă va apăra pînă la capăt – Mi-a arătat de atîtea ori că mă iubeşte, dar n-am ştiut eu – Mi-a arătat o altă lume, cea adevărată M-a ferit de frică, nu-mi-e frică decît de el, să nu greşesc, să încerc să îmi înving carnea

de fapt eu nu plec

în memoria lui Constantin Virgil Bănescu de Marius-Iulian Stancu eu vin cu paşi potriviţi să nu-mi trădez nerăbdarea cu palmele în care am strâns aşteptări de fapt eu nu urc nu cobor va trebui doar să înveţi să mă vezi şi altfel

Not To Be

de Ştefan Bolea “The more I drink, the more I see That suicide could be the key To the place called paradise Where pain not dwells, not hate nor lies…” [Tiamat, Sleeping Beauty] L-am cunoscut pe Virgil la primul Prometheus din 2003. Era de departe cel mai talentat poet de-acolo dar n-a luat nici un […]

La plecare

de Claudiu Komartin Am scris o singură dată, chiar în EgoPHobia, despre Constantin Virgil Bănescu: tocmai îi apăruse acelaşi cer ce nu e, căreia-i fusesem, cred, primul lector. După trei ani, Bobiţă a ales să încheie de unul singur conturile cu o existenţă care devenise pur şi simplu prea greu de îndurat. Ne îndepărtaserăm în […]

Constantin Virgil Bănescu [1982-2009]

de Oana Cătălina Ninu Cred că îl ştiam din 2000, dintr-o tabără de poezie la Poiana Pinului. Nu am făcut cunoştinţă atunci. Ştiam doar că la 17-18 ani deja câştigase premii de literatură şi participase la festivaluri în Germania. Printre noi cei de atunci, era un fenomen. Printre noi, cei de acum, continuă să fie […]

Scroll to top