e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Daniel Sur Dacă ar fi să merg pe urmele lui Cioran, ar fi uşor să spun că a scrie nu are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. Mai ales în România. Dar dacă aceaşi afirmaţie aş face-o cu referire la un individ oarecare, cu pretenţii de scriitor, cu siguranţă aş fi sancţionat […]
de Sorin-Mihai Grad m-am jucat de-a dumnezeu aseară, când am zis să fie lumină s-au pornit să ardă toate becurile de pe străzi, iar când am le-am poruncit apelor să stea artezienele din parc n-au mai suflat, am trecut apoi la oameni,
de Chris Tanasescu 1. Nici iarna, nici sâmbăta (Sorin-Mihai Grad în cifre) Cum merge Germania – optic, optimal, după vectori de victorii euro, aur al crizei creştine, vacă mulsă mu sulman de cititori de Rushdie, jigodii ajustate de la vatră şi şatră pân-la pâinica ariană? Cum?, matematic,
[din ciclul baladelor] de Irina Savin M-am îndrăgostit de lună într-o seară blestemată. Eram tristă, suspinând, Lumea-ntreagă blestemând. Şi-atunci m-am uitat afară,
de Ormeny Francisc I (so far, so good…so what! / de veghe în lanul de cuţite) Stau cuţitele pe câmp licărind Şi adastă în iarbă ca ţiparii pe fundul apei – pui mici de balauri aşteptând cuminţi, simpatic-nedumeriţi, guguştiuci cu ochi mari întrebători: Cuţitul carnivor (zis “Drujbistul”…pentru că lasă în urmă mult “rumeguş”)
de Diana Todea ne-am născut în cetatea neagră a timpurilor ne-am născut să fim crucificați pe clădiri de sticlă ne-am reprodus ca un virus
de Diana Todea Minutele înghit şinele de metal, drumul nostru se prelungeşte în trecut, clădirile apar fantomatic ca iluzii ale modernităţii,
de Ştefan Bolea sunt o bombă şi eman lumină stau cu faţa lipită de geam, dezintegrându-mă progresiv şi trecătorii se închină din priviri, fetişcanele chiar au orgasme cataclismice
de Ştefan Bolea merg pe un teritoriu îngrădit cu sârmă ghimpată mă urzic cu sârma, căutând o scurtătură din înaltul soarelui, ochiul inchizitorial mă scanează cu rânjete subînţelese vulturul austriac îmi salută progresul,
de Ştefan Bolea oamenii din staţie aşteptau autobusul ca pe un dric sunt plin de înţelegere azi, şi eu la trecerea de pietoni mă simt ca dostoievski în faţa plutonului alteori, dimpotrivă, mă imaginez în postura călăului, care trebuie să decapiteze 20 de concitadini ştiu, sunt ca un cui în crucifixul societăţii