poem de Tato Laviera

[egoRainbow]

traducere & prezentare: Monica Manolachi

Tato Laviera (1950–2013) a fost un poet și dramaturg american de origine portoricană, cunoscut pentru poezia sa vibrantă, o combinație de engleză și spaniolă, care explorează aspecte precum identitatea portoricanilor din New York, migrația și justiția socială. Volumele sale, printre care La Carreta Made a U-Turn (1979) și AmeRícan (1985), celebrează hibriditatea culturală, recuperează moștenirea africană din Caraibe și exprimă zbaterile comunităților latino din centrele urbane americane.

 

latero story

(colectorii de doze)

 

trăiesc în sec. XX și primesc ajutor social
muncesc în plus adunând conserve goale în bătaia soarelui
o slujbă inventată de legislația națională și de stat
cu scopul de a recicla conserve de aluminiu
pentru a le întoarce la consumatorii cu stomacuri
pline de acid inflamații gastrice glande pituitare
coca diet cu puține calorii

descendenți ai indigestiilor maligne cu arome

artificiale undeva în viitorul

unei celule canceroase

 

le culeg din tomberoane aflate în spații deschise
pline ochi cu gunoaie putrezite
scotocesc cu mâinile mele
și deschid pungi de plastic fără să știu
ce voi găsi în ele

 

de câteva ori pe zi dau peste ritualuri malefice
pui cu gâtul tăiat
limbi de șobolani otrăviți
salivând pe degetul meu arătător
mirosuri de mâncare putrezită de o lună
lângă diareea dintr-un pamper’s
sânge uscat cu boli infecțioase
ace hipodermice impregnate cu

urme de heroină rămase în sângele amestecat

cu grăsime vâscoasă deșeuri periculoase
dar nu pot purta mănuși de cauciuc
profitul zilnic mi-ar fi mai mic

 

trăiesc în sec. XX și primesc ajutor social
muncesc în plus adunând ziua conserve goale
am dat lovitura în america
poate într-o zi voi avea destulă experiență
ca să ofer asistență tehnică
altor colectori de conserve goale
mă gândesc să public
propriul meu ghid de colectare a conservelor
și să înființez un sindicat care să ofere

colectorilor servicii stomatologice

 

trăiesc în sec. XX și primesc ajutor social
muncesc în plus adunând noaptea conserve goale
sunt considerat un fel de expert
în colectarea conservelor în timpul paradelor de pe fifth avenue
acum îmi pot angaja muncitori cu douăzeci
și cinci de cenți pe oră salariu garantat
și cincizeci la sută din profitul de doi cenți și jumătate
pe fiecare conservă goală colectată

trăiesc în sec. XX și primesc ajutor social
muncesc în plus adunând la miezul nopții conserve goale
am devenit antreprenor
o poveste de succes americană
am angajat femei fără adăpost

să-i țină pe vânzătorii ambulanți departe de teritoriile mele
am citit într-un ghid al succesului
că pentru a mă putea îmbogăți
pentru a da lovitura
trebuie să mă sacrific
să trag tare până în zori scotocind
și mai adânc după marja de profit adusă de fiecare conservă

sunt pe drumul cel bun urc pe scara
avantajoasă a succesului
în zece ani voi renunța la ajutorul social
voi fi un om de afaceri respectabil
în curând voi fi director executiv

al unei echipe de colectori de conserve goale
cu gândul la un conglomerat de corporații
doamne binecuvântează america.

poem de Tato Laviera

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll to top