e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Patrick Călinescu O cină mai târziu se întâlniră din nou. Ea era într-un alt schimb şi el se schimbase recent în pijamaua lui de seară, imaculată la vedere şi de un verde atât de scânteietor, încât părea să îi fi orbit cerul organic de stele. Coincidenţă sau nu, dar intrară în sala de mese […]
[fragment dintr-un roman în lucru] de Radu-Ilarion Munteanu La o anumită oră a după-amiezii salonul începu să foşgăie. Cum Aurelian discuta sotto voce cu ai lui, i se paru ca figurile noi sunt vizitatori ai altor pacienti. Abia pe seara realiza ca lunganul uscativ, ciolanos si vag pletos in trening ocru cu bleumarin e proaspat […]
de Cosmin Perţa I Inginerul Nicolae Iliescu avea 86 de ani şi tocmai descoperise maşina timpului. Pentru a breveta invenţia avea nevoie de un subiect care să facă prima „lansare” şi să se şi întoarcă de acolo, nu atât pentru a povesti (ştiinţa nu este interesată de istorii), cât pentru a demonstra reversibilitatea procesului. În […]
de Simona Dăncilă El şi ea sunt doi tineri drăguţi nu numai pentru că sunt tineri, România e o ţară plină de posibilităţi, vara asta nu e de loc temperată ci e o vară scăpată din ghearele verzi ale unui tropic mofturos şi refugiată pe aici iar mama aminteşte atât de mult de Mumu încât […]
(fereastra latină) de Fernando Ernesto Baggio prezentare & traducere de Simona Dăncilă Fernando Ernesto Baggio Di Sopra [n. 1981-Tapera, Brazilia, locuieşte în Porto Alegre, Brazilia] a păşit cu dreptul în lumea literelor şi, în ciuda unor stângăcii explicabile de începător, promite să calce pe urmele valoroşilor prozatori latinoamericani. Geograf şi arheolog, el reuşeşte să îmbine […]
de Anca Negru Să mă spăl pe faţă şi să-mi fac o cafea. E dimineaţă. Oare ce zi o fi azi? Ieri a fost duminică, înseamnă că azi e luni. E cam linişte pe străzi, nu se poate să fie luni! Trebuia să fie forfotă şi agitaţie, lumea merge la servici… O fi duminică, totuşi?! […]
de Dan Pandici Cu tine am sentimentul atingerii dimpreună a absolutului, infinitului, nemărginitului. Fără tine am sentimentul libertăţii totale, a neconvenienţelor, a zborului singur. Cu tine am sentimentul posesiunii, proprietăţii incomensurabile, a apartenenţei la ceva. Fără tine am sentimentul păcii netulburate, a calmului nederanjat, a singurătăţii bune sau rele, în ultimă instanţă.
[fragment] de Robert Marius Dincă …Nea Jean era „şerif” într-o comună pierdută pe hartă. Adică şef de post. Era o slujbă bună, căci singura treabă pe care o făcea, era să joace cărţi cu ajutorul lui, celălalt „apărător” al legii. Necazuri existau, ca peste tot de altfel, chestia era să ştii cum să le ocoleşti. […]
de Violeta Ion Aerul rece nu-l desprinde pe Ro de uşa expoziţiei. O expoziţie la subsol plină de aparate pe care rulau imagini. În penumbră, Ro reuşeşte să vadă piciorul incredibil de alb al unei femei, strivind un perete cu călcîiul. Peretele se fărîmiţează şi, printre dărîmături, cîteva firişoare de sînge îşi fac loc spre […]
de Cristina Nemerovschi (Morgothya) 1. Iar sport extrem, mersul cu metroul. De la un timp nu ştiu ce am, cred că mă simt mai bine, poate unde a venit şi primăvara, sau măcar a lăsat impresia asta. Parca e un pic mai mult ca înainte, cand eram mai puştan. Oamenii mă fac din nou să […]