EgoPHobia #24

Muzeul de la Sibiel – Simbolismul naiv religios

[Giovanni Ruggeri, Icoanele pe sticlă din Sibiel. Muzeu Pr. Zosim Oancea, traducere de Camelia Chifu, Città Aperta, 2008] de Ştefan Bolea Înainte de toate, vreau să menţionez că nu sunt religios (chiar din contră). Dar religia sublimată în artă are o valoare excepţională. Chiar dacă ar constitui doar o valoare arheologică, în sensul nietzschean al […]

Relaţia poeziei cu istoria în istoria poeziei

[Ştefan Bolea – Noaptea instinctelor, editura Brumar, 2009] de Patrick Călinescu Pentru că poezia este gând, şi nu faptă, s-ar părea, la această primă vedere, că poezia – în sine – nu are istorie. O consecinţă imediată a unei astfel de afirmaţii ar fi că poezia este – în sine – fie anistorică (dacă preferăm […]

psalm (2) (ieşirea din templu)

de Nicolae Avram I. o mamă alcoolică agonizează din păr i se scuturau licurici agonizează mama agonizează cu părul ei de iguană purpurie trasă peste pământ departe pe câmp băiatul se prăbuşi. orhideele îşi răspândesc parfumul uite mamă ce frumoasă eşti întinsă pe catafalc stau singur în odaia cu păsări iată baloane de săpun multicolore […]

frumuseţea ta îmi cotrobăie buzunarele căptuşite de emoţii

de Sorin Lucaci în tine au început să crească fluturi destul de vizibili prin pielea străvezie acest lucru este indubitabil şi cred că s-a întâmplat într-o dimineaţă fluturi uriaşi fluturele monarh (danous plexippus) aşezat pe frunza de ceară ca o palmă într-o reţea de nervuri şi corpul tău brăzdat de culori negru portocaliu

“lulu on the bridge”

de Sorin Lucaci şi când vorbea dimitrie cu o grimasă în colţul gurii mă treceau fiori reci pe şina spinării se deformau ziua şi noaptea cu ultimele picături de sudoare pe fruntea statuii ecvestre a lui alexandr suvorov din tiraspol şi cântăreaţa aia ucraineană de jazz trecută bine de prima tinereţe,

regres

de Morgothya în fiecare dimineaţă visez să smulg cu bice sau căngi carnea de pe gambele hingherilor bucăţile palpitânde, sângerii, să le arunc cu dezgust şi satisfacţie câinilor vagabonzi poate chiar să le rumenesc puţin în ulei mai înainte aşa, pentru suculenţă, şi să-i împrumut pe urmă vecinii tigaia cu cel mai inocent şi fermecător […]

concertul nr.2 pentru pian şi orchestră

[poem despre un om care suferă fără vină] de Sorin Lucaci tatăl meu bolnav în acel anotimp straniu citea ziarul cu gravitatea momentului hibernând în liniştea sa ierarhică iubea femeile pe tocuri înalte şi pentru acest fapt dorea să iasă cât mai grabnic la pensie

Scroll to top