e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Mihaela Rotaru Din ceea ce ne oferă terenul, am remarcat o sensibilitate aparte la subiectul moartea, și aceasta indiferent de zona supusă cercetării (ne referim îndeosebi la partea de nord, nord-vest a Transilvaniei asupra căreia am zăbovit). În cadrul acestei ample problematici, un loc deosebit îl ocupă rânduiala privind înmormântarea sinucigașilor, aspect pe […]
de Mihaela Rotaru Depunerea rituală a unor obiecte în sicriu afirmă credinţa oamenilor în postexistenţă şi presupune atribuirea unor semnificaţii, a unei încărcături simbolice drumului pe care îl are de parcurs sufletul, gesturi cu totul străine – unele – de dogma creştină. Rânduiala Bisericii consideră că „practica de a lipi pe crucea din mâna […]
de Mihaela Rotaru După cum se știe, în spațiul tradițional românesc, moartea este privită ca un fapt natural, care trebuie acceptat cu resemnare, astfel încât comportamentele, deși uneori ne par de neînțeles, nu sunt închistate, ci își găsesc ușor explicația, pentru cine o vrea, în vechi credințe și rânduieli: familia cheamă preotul pentru îndeplinirea […]
de Mihaela Rotaru În mentalul popular se mai păstrează o seamă de credinţe şi obiceiuri legate de moarte, precum cele ce urmează: „Cât stă mortu în casă, nu dai cu mătura, nu deştizî fereştile. Dacă să mormântează lunea, mai teamă şi pă alţî. Cu mortu la groapă, când să fac stările, nu-i voie […]
de Mihaela Rotaru Realitatea morții prilejuiește, ca întotdeauna, profunde problematizări, ea capătă și în spațiul nord-transilvănean, expresii exterioare cu largi semnificații. Astfel, riturile de priveghi făcute în nopţile premergătoare înmormântării, cu repertoriu bogat în alte zone folclorice, în părţile Sălajului sunt în regres şi, acolo unde putem vorbi încă de existenţa lor, ele constau […]