e-revista EgoPHobia
Să mă asculţi şi să nu mă întrerupi. Sunt multe de spus şi ordinea în care trebuie să le spun nu îmi este încă foarte clară în minte fiindcă niciodată nu le-am spus până în acest moment chiar pe toate şi, dacă mă întrerupi fie şi numai o dată, totul se va prăbuşi în nerăbdarea […]
Obosise cumplit. Niciodată în viaţa lui nu mai vorbise atât. Şi limba în gură îi sărăcise. Saliva i se ridicase în cerul gurii formând un cer de apă în care simţise fulgurant o stea verde clipocind în spaţiul mai strâmt aşa decât al uscatului ei cer congenital. Închise ochii pentru un moment să se asigure […]
Până să ajungă la spital, cerurile sale îl acaparară în întregime şi, până să primească primul ajutor, devenise întru totul o fiinţă celestă în susul căreia în niciun jos nu mai putea să ajungă. A doua lui internabilitate îi aduse un nou cer în el şi, dacă ar putea în acest moment să vorbească, i-ar […]
Se trezi în chenarul diurn al următoarei prime cine, dar fără să ştie nici că aşa este, nici unde se afla. Nu recunoştea nimic din jurul său strâmt, atât cât putea să vadă din unghiul ochilor nemişcaţi în retine. Poate că nu îşi mai aducea aminte să memoreze împrejurul în care se găsea sau poate […]
Dă-te la o parte. El se dădu imediat la o parte fiindcă o femeie i-o ceruse. Femeia abia intrase în salon când îşi dădu seama că el nu ieşise nici până în acel moment din toată întinderea patului în care fusese culcat. Îngrijorată, se apropie de marginea patului metalic şi se aplică asupra patului organic, […]
O ura cu desăvârşire. El o întrebase atât de multe lucruri despre fiinţa lui, iar ea îi spuse, dintr-o dată, că trebuie să plece să rezolve nişte treburi pe care nu mai poate să le amâne şi că, în schimb, îi pare rău că e nevoită să îl amâne, dar că va reveni negreşit într-un […]
Uşa salonului intră ea întâi în salon, când ea o deschise, şi abia după aceea păşi şi ea înăuntru. Nu întârziase prea mult, spera ea, şi îl şi întrebă ce crede despre aşa ceva. El nu îi răspunse nimic până ce nu o văzu apropiindu-se de pat şi până ce nu o văzu aplecându-se asupra […]
Chiar te-ai ţinut de cuvânt, îi spuse ea după ce îl lăsă să se aşeze în fragmentul său de bancă cu marginile încă impermeabile la uitare. El se aşeză instinctiv în el şi habar nu avea unde se aşezase şi ea rămase mută de uimire să îl vadă ştiindu-se pe de rost în ciuda amneziei […]
Odată mi-ai mulţumit că ţi-am dat posibilitatea să îţi cazi în simţuri şi pentru un timp să şi rămâi în ele, dar eu cred altceva. Ea părea să fie extrem de pornită să îi arate că nu poate fi prostită aşa de uşor şi, dacă era chiar aşa, el putea să fie sigur de consecinţele […]
Nu avea niciun chef să o mai vadă încă o dată. Îi era şi frică de ea. Sau aşa credea. Poate nu îi era frică de persoana ei, ci de efectul pe care persoana ce o era se părea că îl are asupra lui. În consecinţă, nu mai voia să o mai vadă din nou. […]