e-revista EgoPHobia - ISSN 1584-6210
de Jorge Louis Borges traducere: Adrian Grauenfels Omul care îşi cultivă grădina, cum Voltaire dorea Cel care este recunoscător că există muzică El care găseşte plăcere cercetând etimologia cuvintelor Doi lucrători jucând în cafenea un liniştit joc de şah
Poemul tatălui 1. Ne vorbeai de lumea asta. Să nu plecăm prea departe. Eu îmi Imaginez lumea ca pe toate poemele scrise până acum. Toate. De la început. Şi până acum. Se scrie un poem, se mai naşte cineva. Pentru că se mai scrie, se mai naşte cineva. Şi lumea asta, am înţeles nu demult, […]
Copilului i-a cazut tot părul moartea se apropie de tine parcă s-ar juca aşa cum vita primăvara ar vrea să o înveţi să împungă şi chiar te împunge puţin moartea îşi lipeşte spinarea de spinarea ta se trânteşte se tăvăleşte şi cu ochii tot în ochii tăi am văzut o cameră murind prin apa murdară […]
(egoRainbow) traducere & prezentare: Monica Manolachi Jean Binta Breeze este o scriitoare, dramaturgă și actriță născută într-un sat din Jamaica în 1956, prima femeie care a scris și pus în scenă poezie pe ritm de reggae (dub poetry). În 1986, a fost invitată să susțină spectacole și lecturi publice în Londra. De atunci a desfășurat […]
Respiraţiile noastre erau aceleaşi în fiecare zi Erau zile în care ne simţeam mai tineri, Părăseam librăriile cu un acut gust al nesiguranţei, După ce citeam tot mai multe versuri Pe care nu le înţelegeam.
bloody mary în dragoste, n-avem nevoie de telefon, de tv. nu spălăm vase, nu curățăm cartofi. ne corectăm în sângele nostru roșu, pur. geo bogza ne-mparte rudele. luați-vă copiii. ăsta e tatăl tău, mama. ăsta e secolul tău. secolul sinelui. fiecare e un vers, iar versul nu-i decât un umăr. suntem sănătoși, pe mese […]
cârtița sălbăticia trestiei mă întristează sub conducte groase de mâl se strecoară pușcăriașii invizibili ai orașului iar eu dragostea mea tot aduc deasupra cât mai mult pământ asta am învățat să fac de prima dată când am rămas în mijlocul tuturor străzilor cu parfum de bărbat iubit și neapărat uitat
Cărţi suntem cărţi care se scriu singure fiecare într-un ritm diferit de cel cu care viaţa îi întoarce pagina întrerupând mereu povestea la mijloc
de Antero de Quental traducere: Cristina Petrescu Om! Om! Cerșetor în Infinit! Cu gura-ntredeschisă și brațele întinse Aștepți să-ți cadă astre din spații necuprinse Cu care poți să umpli imensul gol finit!
Vânt şi pavaj Mă aşezasem pe bancă cu capul în jos şi mi se părea că timpul se revarsă în pavaj, intră în scoarţa prăfuită şi reîncepe o explozie veche de secole. Inocenţa mi se scurgea de pe călcâie şi o înghiţeam. Părul se împletea cu asfaltul şi din ţărâna adusă de vânt se întindeau […]